Echinocțiul de primăvară. Zeița germanică Ostara este celebrată tocmai în prima zi de primăvară.
Lui Ostara îi este atribuită o sărbătoare precreștină omonimă ce are loc pe 21 martie, marcând echinocțiul de primăvară. La 21 martie ziua și noaptea sunt egale, natura se trezește la viață, câmpiile încep să înflorească. Păsările încep construcția cuiburilor, pregătindu-le pentru a-și plasa ouăle, considerate un simbol veșnic al renașterii și fertilității.
Acestea sunt motivele care le inspiră pe vrăjitoarele moderne să facă ritualuri bizare de Echinocțiul de primăvară. Fiind zeița saxonă a fertilitității, simbolizată de un iepure și de ouă, lui Ostara i se dedică spectacole nocturne de dans și nuditate.
Vrăjitoarele saxone se întâlnesc de Echinocțiul de primăvară în locuri sacre din păduri și dansează dezbrăcate sub lumina lunii. Ele invocă forțele lunare ale fertilității și se dedică, în anumite cazuri, unor orgii sexuale.
Echinocțiul de primăvară: Acestea sunt cele mai afectate zodii
Echinocţiul de primăvară. Superstiții, tradiţii și obiceiuri. În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură".
Echinocţiul de primăvară. Tradiţiile spirituale ale Echinocţiului de primăvară spun că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.
Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.
Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice de echinocţiul de primăvară: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei.
Echinocțiul de primăvară. Cum ne influențează astrologic
ECHINOCŢIUL DE PRIMĂVARĂ: Copiii alungă frigul, iar tații pornesc plugurile. În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.
Echinocţiul de primăvară. După convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară au suferit o transmutaţie, chiar dacă s-au păstrat în subconştientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarnă şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii. Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub formă Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumina şi întuneric.
Explicațiile vrăjitoarelor moderne pentru sărbătoarea de Echinocțiu de primăvară:
