Echinocțiul de primăvară este un moment-cheie pentru vrăjitoarele moderne din Europa de Vest, care o țin la un loc de cinste pe zeița păgână Ostara.
Echinocțiul de primăvară. Zeița germanică Ostara este celebrată tocmai în prima zi de primăvară.
Lui Ostara îi este atribuită o sărbătoare precreștină omonimă ce are loc pe 21 martie, marcând echinocțiul de primăvară. La 21 martie ziua și noaptea sunt egale, natura se trezește la viață, câmpiile încep să înflorească. Păsările încep construcția cuiburilor, pregătindu-le pentru a-și plasa ouăle, considerate un simbol veșnic al renașterii și fertilității.
Acestea sunt motivele care le inspiră pe vrăjitoarele moderne să facă ritualuri bizare de Echinocțiul de primăvară. Fiind zeița saxonă a fertilitității, simbolizată de un iepure și de ouă, lui Ostara i se dedică spectacole nocturne de dans și nuditate.
Vrăjitoarele saxone se întâlnesc de Echinocțiul de primăvară în locuri sacre din păduri și dansează dezbrăcate sub lumina lunii. Ele invocă forțele lunare ale fertilității și se dedică, în anumite cazuri, unor orgii sexuale.
Echinocțiul de primăvară. Superstiții, tradiții și obiceiuri. În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu bețele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig și ieși căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură".
Echinocțiul de primăvară. Tradițiile spirituale ale Echinocțiului de primăvară spun că orice formă de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.
Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.
Cultul soarelui este specific mai tuturor societăților arhaice de echinocțiul de primăvară: oamenii priveau la soare și înregistrau ciclurile naturii în funcție de schimbările aduse de astrul zilei.
ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ: Copiii alungă frigul, iar tații pornesc plugurile. În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu bețele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig și ieși căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.
Echinocțiul de primăvară. După convertirea la creștinism, ritualurile pentru echinocțiul de primăvară au suferit o transmutație, chiar dacă s-au păstrat în subconștientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarnă și a renaște, prin căldură, spiritul primăverii. Obiceiul a fost asimilat în creștinismul românesc sub formă Focurilor Sfinților. Se crede că focurile și rugăciunile sfinților ajută la depășirea momentului crucial al echinocțiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumina și întuneric.
Explicațiile vrăjitoarelor moderne pentru sărbătoarea de Echinocțiu de primăvară:
