DOSAR HISTORIA. Ce au găsit ungurii în Transilvania când au ajuns aici

Trimișii lui Arpad, Usubuu și Veluc, […] venind în fortăreața Bihor, au salutat pe ducele Menumorut […]. La urmă însă […] au pretins teritoriul numit mai sus. Ducele Menumorut i-a primit însă cu bunăvoință, și dându-le diverse daruri, a treia zi le-a cerut să se întoarcă la ei acasă. Totuși, le-a dat răspuns, zicându-le:

„Spuneți-i lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru, datori îi suntem ca un prieten unui prieten, în toate care îi sunt necesare, fiindcă este om străin, și de multe duce lipsă. Teritoriul însă pe care l-a cerut bunăvoinței noastre nu i-l vom ceda niciodată, cât vom trăi. Ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ, chiar și cât cuprinde un pumn, deși a zis că este dreptul lui. Și vorbele lui nu ne tulbură inima, deși ne-a arătat că descinde din neamul regelui Attila, care se numea biciul lui Dumnezeu, și chiar dacă pe calea violenței a răpit acest teritoriu de la strămoșul meu, dar acum însă grație stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-l smulgă din mâinile mele“. Și zicându-le acestea, le-a dat permisiunea să plece.

Atunci Usubuu și Veluc, solii ducelui Arpad, s-au dus grabnic la stăpânul lor, și, sosind, au transmis lui Arpad ce a spus Menumorut. Iar ducele Arpad și nobilii săi aflând aceasta s-au aprins de mânie, și au ordonat ca îndată să se trimită o armată împotriva lui. […] Menumorut a fost cuprins de o atât de mare groază încât n-a mai îndrăznit să-și ridice mâna, căci toți locuitorii se temeau de ei foarte mult.

Când a auzit Menumorut că Usubuu și Veluc, cei mai buni războinici ai ducelui Arpad, vin contra lui cu o puternică armată, precedată de secui, s-a temut foarte mult și contra lor nu a îndrăznit să le iasă în cale […]. Atunci, lăsând liberă mulțimea de ostași în fortăreața Bihor, ducele Menumorut, cu soția și fiica sa, au fugit din fața lor, și a încercat să se adăpostească în pădurea Ygfon. Usubuu și Veluc, și toată armata lor, au început să înainteze călări împotriva fortăreței Bihor, și și-au așezat tabăra lângă râul Iuzos. Iar în a treia zi, orânduindu-și armatele, au plecat spre castrul Belland, și din cealaltă parte ostașii strânși din diferite neamuri au început lupta împotriva lui Usubuu și a lui Veluc. Secuii și ungurii au ucis mulți oameni prin lovituri de săgeți. Usubuu și Veluc au masacrat cu balistele 125 de ostași. Și s-au luptat între ei douăsprezece zile și din soldații lui Usubuu au fost uciși 20 de unguri și 15 secui. A treisprezecea zi însă, după ce ungurii și secuii au umplut șanțurile fortăreții și voiau să pună scări pe ziduri, ostașii ducelui Menumorut, văzând îndrăzneala ungurilor, încep să se roage de aceste două căpetenii militare și, deschizându-le fortăreața, au venit în picioarele goale rugându-se înaintea lui Usubuu și Velec, și punându-le acestora sentinele, Usubuu și Velec ei înșiși au intrat în fortăreață și au găsit acolo multe avuții ale ostașilor. Și auzind aceasta Menumorut de la vestitorii scăpați cu fuga a fost cuprins de o mare teamă și a trimis soli la Usubuu și Velec cu diverse daruri, și i-a rugat ca ei înșiși să fie favorabili păcii și să lase pe solii săi să meargă la ducele Arpad, pentru a-l anunța că Menumorut, care inițial, prin solii săi, cu o inimă bulgărească, i-a comunicat că refuză de a-i da vreo palmă de pământ, în prezent, prin aceiași soli, învins și prosternat, nu stă la îndoială pentru a-i da tot teritoriul, și lui Zulta, fiul lui Arpad, pe fiica sa. […]

Iar ducele Arpad, când a auzit că fiica lui Menumorut este de aceeași vârstă cu fiul său, Zulta, n-a amânat cererea lui Menumorut și a acceptat pe fiica lui ca soție pentru Zulta, cu teritoriul promis lui, și, trimițând delegați la Usubuu și Velec, le-a dat împuternicirea să celebreze căsătoria și să primească pe fiica lui Menumorut ca soție pentru Zulta și pe fiii locuitorilor, luați ca ostateci, să-i aducă cu ei și ducelui Menumorut să-i dea fortăreața Bihor.

Continuarea pe historia.ro