Iată îngreaga poveste a Claudiei, în vârstă de 24 de ani!
"Acum 3 luni, am cunoscut un om minunat sau cel putin asa parea. Ne completam perfect si, credeam eu, ne iubeam. Mi a zis ca ma iubeste dupa doar 2 saptamani. Au fost 3 luni foarte intense, desi aveam locuintele in capete opuse de oras, in fiecare seara dormeam impreuna, mereu eram de neseparat. Cum avea un minut liber, venea la munca la mine sa ne bem cafeaua impreuna (locurile noastre de munca sunt foarte apropiate). El locuia cu un prieten, eu singura. Prietenii lui cei mai buni, normal, nu ma agreau, ca din cauza mea nu mai petrece timp suficient cu ei. Trei luni perfecte pana acum o saptamana.
A fost iesit cu ai lui buni prieteni la baut si a venit intr o stare extrem de euforica la mine. M a alintat, pupat, s a comportat ca pana atunci: perfect. Brusc, s a legat de pisica mea, cautand motiv de cearta. A izbucnit o cearta din aia urata, in care am ajuns sa ii dau o palma peste fata doar sa il fac sa inceteze. Jigniri urate, nedemne, pe care orice barbat ar trebui sa nu i le zica unei femei, nici macar uneia care face trotuarul.
Plus, cireasa de pe tort: ca era foarte fericit cu fosta si ca o sa o caute, ca e mult mai buna decat mine, mai frumoasa si mai desteapta, fosta care l a inselat 5 ani cu care a apucat. L am lovit, i am zis sa plece, dar nu a facut asta. A adormit. Am plans toata noaptea, iar a doua zi, a plecat la munca nu inainte de a ma pupa pe frunte si a mi zice sa am grija de mine.
I am dat un mesaj in care i am amintit tot ce mi a zis (stiam ca la bautura uita tot ce face), in mesaj l am rugat sa fie fericit si ca sper sa isi dea seama ce rau mi a facut. Nu a raspuns deloc…doua zile au trecut fara vreun semn de viata. Am cedat tot eu si l am cautat. Mi a zis ca nu m a iubit si ca e mai bine sa mergem separat, ca nu stie ce isi doreste. Am vorbit cu ai lui, cu care am o relatie excelenta, ei tinand mult la mine. Au incercat sa il lamureasca, sa vada ce vrea de la viata. Nu au reusit decat sa il faca mai rau. Omul de care ma indragostisem, practic, nu mai exista.
L-am cautat iar dupa 2 zile, spunandu i ca s insarcinata (imi iesise 1 test pozitiv plus starile de sarcina specifice), mi a zis sec ca nu-i pasa, sa ma descurc singura. Acum ce sa inteleg eu?! M-a iubit sau nu?! In caz ca sunt insarcinata (am mai facut unul care a iesit negativ, maine ar trebui sa imi vina menstruatia, dar nu da semne ca ar aparea), ce fac?! Mi-ar reprosa ca il leg. A, uitasem, le-am dat mesaje si amicilor lui in care le multumeam si-i felicitam ca au reusit sa ne desparta. Cam asta e…de 7 zile nu-s om: plang, sufar, nu mananc, fumez si beau ca o alcoolica notorie.
Practic, ma distrug asteptand sa se intoarca. Dati-mi un sfat cei care au fost in situatia mea! Trece durerea asta vreodata?! O zi frumoasa", este povestea Claudiei pe povesteata.eu.
