Un nou studiu sugerează că hunii nomazi s-au așezat și început să practice agricultură, în timp ce unii fermieri de la frontiera Imperiului Roman au devenit nomazi.
Atacurile armatei lui Attila Hunul de la granițele Imperiului Roman din secolul al V-lea sunt văzute ca fiind un factor esențial în prăbușirea imperiului. Totuși, un nou studiu pune la îndoială natura relațiilor dintre huni și romani, arată Descoperă.ro.
Acest studiu sugerează că hunii și fermierii din regiune au colaborat și au format comunități.
Susanne Hakenbeck, de la Universitatea Cambridge, precizează că „studiul nostru dă peste cap discursul istoric al conflictului la frontierele romane. În schimb, arată că oamenii obișnuiți au răspuns într-un mod pragmatic la instabilitatea pe care au experimentat-o, adaptându-se unii la alții”.
Echipa a studiat dinți și oase, rămășițe excavate dintr-un mormânt din secolul V localizat în Ungaria. Cercetătorii au analizat cu ajutorul izotopului de stronțiu și au reconstruit dieta localnicilor. Astfel au aflat că a a existat o schimbare de la agricultură la păstorit și de la păstorit la agricultură.
Deși romanii vedeau viața nomadă ca fiind necivilizată, lucrurile puteau sta diferit la periferiile imperiului, unde deseori se întâmpla ca locuitorii să ducă un trai de subzistență. Astfel, atât migratorii, cât și localnicii au profitat de pe urma modului de viață al celorlalți. Așadar, Hakenbeck adaugă faptul că „populațiile noastre din Ungaria arată semne că au urmat ambele diete, cu consumul de proteină animală fiind de nivel mediu sau înalt și de asemenea cu un consum semnificativ de mei”.
