O echipă formată din arheologi de la Muzeul Banatului din Timișoara și Muzeul de istorie, Arheologie și Etnografie Hunedoara a scos la iveală, în urma cercetărilor întreprinse într-un sit arheologic de pe Dealurile Silvașului, mormântul și rugul funerar al unei căpetenii de la sfârșitul Neoliticului.
Desoperirea arheologilor hunedoreni și bănățeni este importantă, pentru că aceștia au reușit să reconstituie un ritual de înmormântare practicat în urmă cu 5.000 de ani pe aceste meleaguri. Potrivit acestora, este prima dată când într-un tumul cercetat au descoperit un număr atât de mare de „piese” cu ajutorul cărora pot cunoaște practicile funerare într-o necropolă din Cultura Coțofeni.
Defunctul, despre care încă nu s-a stabilit dacă era bărbat sau femeie, a fost depus într-o cutie de lemn, însă ritualul care preceda înmormântarea sa este ceea ce i-a fascinat pe arheologi. „Trupul său era expus, pentru a se descărna, iar în acest timp se făcea un rug funerar pe care erau arse ofrandele, înainte de înmormântarea propriu-zisă”, a afirmat Sorin Tincu, directorul Muzeului de istorie, Arheologie și Etnografie Hunedoara, care a participat la cercetarea arheologică. Necropola din zona Silvașului a fost cercetată începând cu anul 2006, iar arheologii susțin că situl este de mare importanță, scrie Zhd.ro.
Locul va fi conservat, iar rămășițele descoperite în necropolă vor face parte, cel mai probabil, dintr-o viitoare expoziție organizată la Muzeul de istorie, Arheologie și Etnografie Hunedoara, din curtea Castelului Corvinilor.
Despre obioceiurile și ritualurile funerare ale strămoșilor noștri a relatat istoricul Ion Horațiu Crișan, în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor”, publicat în 1986. Cercetătorul reia o relatare a lui Herodot, despre înmormântările căpeteniilor. “Expun timp de trei zile cadavrul. Apoi jertfesc tot felul de animale și după un mare ospăț, înainte de care îl jelesc pe mort, îl înmormântează pe cel răposat, fie arzându-l, fie îngropându-l. Ei ridică apoi o movilă și statornicesc felurite întreceri, la care răsplățile cele mai însemnate se dau luptelor în doi”, arăta istoricul.
