De ce a fost răspopit Ion Creangă

În 1853, a fost înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, sub numele Ştefănescu Ion. Acolo, el l-a avut ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu, zis şi „Popa Duhu“. Abia la Şcoala catihetică din Fălticeni sau celebra fabrică de popi, cum o numea prozatorul în capitolul III al Amintirilor sale, apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. Se întâmpla în anul 1854, iar la Falticeni i-a avut profesori pe „catihetul“ Conta şi pe tânărul absolvent al Seminarului de la Socola, Vasile Grigorescu.

În 1864 intră la Facultatea de Teologie din Iaşi, iar diaconul Creangă este numit definitiv la Mănăstirea Golia din Iaşi, unde a şi locuit. Cariera sa clericală avea să se termine brusc în 1871. Motivul? Presa locală începe să publice niște articole care prezentau lucruri săvârșite de preoți și diaconi ce contraveneau normelor clericale de atunci: participarea la teatru și împușcarea păsărilor. „Curierul de Iaşi“ a publicat în acel an articolul „Tragerea la ţintă şi vânatul de păsări în mijlocul oraşului“, în care era vizat diaconul de la Golia, dar fără a i se da numele, scrie historia.ro.

În septembrie 1871, Creangă a fost judecat de Dicasteriei, azi Consistoriului (tribunalul clericilor), pentru conduita sa. Învinuirile erau: mersul la teatru, tragerea cu puşca asupra bisericii, tunderea părului „asemenea mirenilor“, și faptul că de o perioadă de timp diaconul se despărţise de soţie. Un an mai târziu, în luna octombrie 1871, a fost pronunțată sentința: „diaconul Ion Creangă, profesorul din Iaşi, prin faptele sale incorigibile şi incompatibile cu caracterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericească, este exclus dintre clericii altarului“. Măsura era una extrem de dură pentru faptele sale, dar venită pe fondul discuțiilor și neînțelegerilor pe care Ion Creangă le avea cu starețul de la Golia.