Puțin știu că Ion Creangă a făcut parte din cler pentru o perioadă și că a fost caterisit în octombrie 1871. Scriitorul ne mărturisește că a fost dorința mamei sale, Smaranda, ca el să urmeze calea preoției. De aceea, îl vedem întâi încris la școala din sat, apoi mama sa l-a încredințat bunicului său, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde a urmat școala.
În 1853, a fost înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț, sub numele Ștefănescu Ion. Acolo, el l-a avut ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu, zis și „Popa Duhu“. Abia la Școala catihetică din Fălticeni sau celebra fabrică de popi, cum o numea prozatorul în capitolul III al Amintirilor sale, apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. Se întâmpla în anul 1854, iar la Falticeni i-a avut profesori pe „catihetul“ Conta și pe tânărul absolvent al Seminarului de la Socola, Vasile Grigorescu.
În 1864 intră la Facultatea de Teologie din Iași, iar diaconul Creangă este numit definitiv la Mănăstirea Golia din Iași, unde a și locuit. Cariera sa clericală avea să se termine brusc în 1871. Motivul? Presa locală începe să publice niște articole care prezentau lucruri săvârșite de preoți și diaconi ce contraveneau normelor clericale de atunci: participarea la teatru și împușcarea păsărilor. „Curierul de Iași“ a publicat în acel an articolul „Tragerea la țintă și vânatul de păsări în mijlocul orașului“, în care era vizat diaconul de la Golia, dar fără a i se da numele, scrie historia.ro.
În septembrie 1871, Creangă a fost judecat de Dicasteriei, azi Consistoriului (tribunalul clericilor), pentru conduita sa. Învinuirile erau: mersul la teatru, tragerea cu pușca asupra bisericii, tunderea părului „asemenea mirenilor“, și faptul că de o perioadă de timp diaconul se despărțise de soție. Un an mai târziu, în luna octombrie 1871, a fost pronunțată sentința: „diaconul Ion Creangă, profesorul din Iași, prin faptele sale incorigibile și incompatibile cu caracterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericească, este exclus dintre clericii altarului“. Măsura era una extrem de dură pentru faptele sale, dar venită pe fondul discuțiilor și neînțelegerilor pe care Ion Creangă le avea cu starețul de la Golia.
