De ce a fost răspopit "destrăbălatul" Ion Creangă

Ion Creangă, apare în panteonul literaturii române ca cel mai bun scriitor de opere populare dar şi ca un povestitor de geniu. Pentru majoritatea contemporanilor săi, pentru oamenii de acum 150 de ani care băteau uliţele şi mahalalele Iaşiului, Creangă era fie popa care trage după ciori de la Golia, fie dascălul din Sărărie sau în cele din urmă "Răspopitul”. Dacă opera lui Creangă este veselă, plină de spiritul mucalit al moldoveanului de la munte, viaţa lui Nică a lui Traian Apetrei, după ce a părăsit Humuleştiul natal, a fost o luptă, cu propriile patimi, cu mentalităţile şi cu sărăcia.

Devenit preot la dorinţa mamei, Creangă nu s-a adaptat misiunii apostolice, urând după cum au lăsat scris şi contemporanii lui tagma din care făcea parte. A încercat în mod utopic să revoluţioneze clerul şi a trăit viaţa din plin. Drept ”răsplată” a fost dat afară din sânul bisericii şi lăsat sărac şi pe drumuri. De vină, spun şi specialiştii dar şi contemporanii săi, a fost şi mentalitatea îngustă a clerului dar şi viciile de care Creangă nu dorea să scape.

S-a făcut popă de gura mamii

Ion Ştefănescu, cum s-a numit de fapt Creangă în acte s-a născut probabil la 10 iunie 1839, după cum arată mitrica, bisericii în care a fost botezat. Cu toate acestea mai există o dată a naşterii, Creangă mărturisind junimiştilor că s-ar fi născut la 1 martie 1837. În orice caz, Ion Ştefănescu a văzut lumina zilei la Humuleşti, satul făcut celebru, de viitorul Creangă în ”Amintiri din Copilărie”. Petrece o copilărie idilică şi din motive puţin cunoscute renunţă la numele tatălui şi îl i-a pe cel al mamei, devenind de la 15 ani Ion Creangă. Începe şcoala în satul natal în 1847, după care este trimis de mama sa, cu bunicul matern, David Creangă să continuie şcoala la Broşteni.

Citeste mai mult aici.