Dacă în zilele noastre 1 Mai înseamnă doar o zi liberă în calendar, și mai nou chiar o minivacanță, în care probabil deja mulți dintre români au plecat pentru a sărbători, încingând grătare la munte sau la mare, pe vremea lui Ceaușescu treburile stăteau cu totul altfel.
Parade de muncitori îmbrăcați ca la zi mare, pionieri și șoimi ai patriei care scandau lozinci de preamărire și înălțau pancarte uriașe, așa se manifestau românii de pretutindeni de 1 mai, care mobilizați de Partidul Comunist considerau această zi un adevărat motiv de sărbătoare a muncii. Singura parte din Ziua Internațională a Muncii, care încă se mai păstrează și a devenit o tradiție la noi, este ieșeala la iarbă verde cu mici și bere, ceea ce pe vremea lui Nea Nicu, încheia marea sărbătoare.
Totul în numele poporului român și al lui Nicolae Ceaușescu. Așa se desfășura 1 Mai muncitoresc înainte de Revoluție. În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă, în 1890.
Pe vremea comunismului, 1 Mai era motiv de propagandă și manifestații uriașe. Muncitori, țărani, intelectuali sau elevi, cu toții se strângeau pentru a demonstra în sincron prin fața autorităților.
Evenimentul era marcat cu defilări grandioase. 1 Mai era momentul în care se prezentau realizările mărețe ale Partidului Comunist Român. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu și ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat erau întâmpinați cu „sentimente de înaltă prețuire, adâncă recunoștință și dragoste fierbinte ale întregului popor”.
Ziua liberă se încheia la iarbă verde cu mici și bere. Această ultimă parte este singura care a supraviețuit și după 1990, căci după Revoluție, prima zi a lunii mai și-a pierdut semnificația istorică și ideologică. A rămas doar o zi liberă în calendar pentru majoritatea populației, ocazie în care unii, mai cu bani, profită pentru a pleca spre munte sau spre mare, iar cei mai mulți care muncesc tot anul dar nu prea reușesc să agonisească nimic din cauza salariilor de mizerie, stau acasă și se odihnesc și cel mult încing un grătar în curte sau la prieteni.
