În perioada sovietică, mai ales în anii 1980, cea mai mare provocare pentru sexul fără opreliști era lipsa de spațiu locativ și aglomerația de bărbați și femei în locuințe mici și înghesuite. Absența unor apartamente separate și viața la comun le-a schimbat rusoaicelor obiceiurile sexuale.
Potrivit unui sondaj realizat de sociologul Mark Popovsky în 1984, 87% dintre respondente au reclamat lipsa spațiului personal și nevoia de a "descurca" în aceste condiții. Este ușor de imaginat ce soluții de avarie au găsit rusoaicele înfierbântate: sexul în natură, aventurile în spații strâmte dar ferite de ochii curioșilor (baia, liftul, anexele gospodărești) sau sexul pe ascuns și pe tăcute când ceilalți dorm.
Rusoaicele din păturile sărace au rămas fidele și acum tradiţiei sovietice: încep viaţa sexuală foarte devreme, o trăiesc intens şi se epuizează uneori chiar şi la 30 de ani.
Studiile spun că peste 50 la sută dintre rusoaice își încep viața sexuală înainte de 18 ani, în timp ce doar o femeie din cinci consideră că „păstrarea” virginității până la căsătorie este o opțiune validă.
Potrivit studiului, 69 la sută dintre tinerele între 15 şi 17 ani sunt conştiente de faptul că pot rămâne însărcinate încă de la primul contact sexual, în timp ce 41 la sută dintre tinere nu au folosit metode contraceptive la primul contact sexual, dat fiind că acesta s-a petrecut spontan.
Pe de altă parte, pe baza unei legi nescrise, societatea trece cu vederea atunci când femeia, fiind necăsătorită sau având bărbatul cam "obosit", îşi crează o relaţie cu un altul dorit.
Societatea sovietică era tolerantă cu femeia care acţionează "din dragoste", iar uneori chiar şi proletarul rus, obosit și ocupat cu producția de stat, se făcea că nu observă - din cauza oboselii, desigur.
