Cum să strunești un adolescent rebel? La această întrebare nu a găsit nimeni răspunsul, sau cel puțin nu există o rețetă universală.
Există metode care trimit la educația spartană, sau tehnici de conștientizare a perioadei tumultoase pe care o traversează un copil după pubertate, iar dacă prima trădează de regulă un părinte mai slab intelectual sau ocupat, a doua arată înțelepciune.
Necazul cu părinții de astăzi este că nu au timp, deci riscul să le crească în ogradă un personaj pe care la un moment dat nu îl mai recunosc este maxim. Un străin cu care nu mai reușesc să negocieze, care va avea accese de furie de necontrolat.
Ei bine, pentru părinții care tind să aibă mustrări de conșiință există și o veste relativ bună: agresivitatea adolescenților are legătură cu structura creierului. Universitatea din Melbourne a finalizat mai multe studii în acest sens.
Cercetătorii au înregistrat discuțiile dintre 137 de adolescenți cu vârste cuprinse între 11 și 14 între și părinții lor, discuții despre problemele care conduc deseori la dezacorduri - cum ar fi ora de culcare, teme pentru acasă sau utilizarea de telefoane celulare și tablete. Cercetatorii au marcat conversațiile pe baza conținutului lor și au ținut cont și de expresiile faciale si ton. De asemenea, ei au folosit imagistica cerebrala pentru a masura volumul unor structuri și formațiuni și au descoperit că tinerii cu o amigdala a creierului mai mare, în raport cu dimensiunea totală a acestuia, au un comportament mai agresiv în timp ce vorbesc cu părinții lor. In plus, baietii cu cortexul prefrontal stang mai mare decat partea dreapta au reacții mai puțin emoționale. Altfel spus, partea stângă a cortexului joacă un rol mai important în a infrâna comportamentul impulsiv.
Ei bine, este doar un început, iar cercetătorii au precizat că studiul nu a ținut cont de factori sociali și biologici. Și nici de influența mijloacelor de informare în masă.
Chiar dacă psihiatrii australieni tind așadar să considere comportamentul agresiv o disfuncție, nu o eroare de educație, este bine să nu ne culcăm pe o ureche. A-l învăța pe copil de mic că dialogul, argumentele, echilibrul contribuie la reușita în viață nu este o pierdere de vreme.
