Mărturiile unor ceferişti, lideri ai protestului spontan de ieri, 22 martie, ne arată cum au evitat sindicatele pe care angajaţii le consideră trădătoare şi cum au reuşit să se organizeze naţional pentru obţinerea unor drepturi. Povestea în întregime o găsiţi pe VoxPublica. Iată şi câteva declaraţii interesante. Barbu Bibel Bărbulescu, mecanic de locomotivă:
Cum de au ajuns sindicatele în halul ăsta? Îmi explică: ”Negociatorii pe vremuri erau scoși din producție și erau detașați cu salariul plus o retribuție de la sindicat pentru cheltuieli. Ca sa putem fi mai ușor de stăpânit s-au inventat lideri de la departamentul comercial – ei au fost primii care au acceptat și au venit apoi și alți sindicaliști, și mecanicii au acceptat ultimii. Administrația îi plătește, au mașină, combustibil, salariu de 4000 de exemplu plus bonusuri, ce mai iau de la sindicat. Și ei negociaza cu administrația care-I plătește”.
Bărbulescu îmi spune pe scurt și durerile deja ”istorice” cu CFR Marfă, unde lucrează el, acumulări de datorii generate de o ordonanță adoptată pe vremea lui Boc, de exemplu, ordonanță care a dus la pierderea unor clienți foarte importanți (Compet, de exemplu). Alt moment cheie, creditul de 120 de milioane de euro luat pe vremea lui Orban, care în continuare apasă compania. Episodul Gruia Stoica etc.
Cum a pornit?
Pe facebook există un grup de vreo 11 000 de salariati facut de Liviu Miron. ”Nici noi nu-l stim. El l-a pornit”. Grupul se numește Anonimul CFR. ”Miron este tot ceferist, și el cu minim pe economie”.
Miron îl caută pe Bărbulescu și îi propune să încerce un protest mai mare: ”Am fost contactat de Anonimul. Văzuse ce-am făcut eu în ultimii 5 ani și asa m-a contactat. Eu i-am zis că nu mai cred în nimeni, te lupți cu morile de vânt. I-am zis că dacă facem doar cu 5-6 oameni nu mă mai duc. Și ca să facem serios trebuie fiecare sa vorbeasca de ramura lui să nu ne călcăm pe picioare.”
Irinel Ioja, 50 de ani, șef de tură trafic:
Ne povestește că protestele au mers până pe la 8 seara în Arad. Ioja îmi spune rapid, sobru, câteva etape în care s-au acumulat tensiunile printre impiegați. Nemulțumiri mari au venit după lucrul la culoarul 4 Paneuropean. ”S-a lucrat bine, nu au fost nereguli, dar după terminarea lucrărilor oamenii au fost anchetați de administrație pe motiv că nu au făcut înscrisuri în registre.” Ioja crede că ar fi fost nevoie de mulțumiri nu de anchete, după câte muncă a fost, după ce condiții au fost și după rezultat. Spune scurt: ”Oamenii au fost răniți în demnitatea lor de muncă”.
Alt episod: ”Anul trecut li s-au taiat sporurile din salariu impiegaților. Motivația a fost o notă de la București semnata de Scăunașu în care spunea “eu consider ca impiegații nu trebuie sa ia sporul”. Deși noi aveam contractul colectiv. Acolo spune la articolul 2 punctul 4 că părtile se obligă să nu promoveze proiecte de reglementări care să ducă la diminuarea drepturilor.” Ioja e indignat de formularea ”eu consider”, o și repetă de câteva ori. Vrea schimbarea sindicatelor, cu cele vechi nu mai merge, îmi spune. Ieri a protestat nu ca om de sindicat, ci ”cu colegii mei”.
