Cum justifică filosofii sexul: Sexualitatea firească și "adevărul hedonist"

Discursul lui Epicur despre plăcere figurează printre paginile clasice ale filosofiei. El face deosebirea între dorințele naturale și necesare;cele naturale nenecesare și nenaturale nenecesare. Primele sunt legate de sete și foame,dar nu numai,în general de tot ce face posibilă senzația de bine pentru corp. Cea de-a doua categorie se referă la sexualitate, comună și firească și dezirabila dacă nu produce neplăceri după consumare.  În fine,ultimele sunt cele create de om: faima,gloria,ambiția,puterea,dorințe zadarnice care revin cu aceeași energie ca si cum nu ar fi fost satisfăcute.

Odată realizată această clasificare,concluzionăm că singurele plăceri sunt acelea naturale și necesare. Fericirea rezidă în sănătatea trupească și absența tulburărilor ,deci armonia. A cunoaște logica dorintelor,a recunoaște diversitatea lor,a ști să le răspunde,a ști să le evităm ,a nu ignora posibilele consecințe determină accederea la adevărul hedonist. Aspirația la filosofie,sens,rafinament sau plăcere estetică este dezirabilă,dar  nu necesară. Ea generează însă plăcere,este bogată în potențialități hedoniste. Dar Epicur este adeptul unei plăceri austere, scrie historia.ro.