Comuna teleormăneană Necșești, declarată drept cea mai săracă localitate din România, este locul care pare să își aștepte sfârșitul. Oamenii abia trăiesc de la o zi alta, pământul nu-l muncește mai nimeni, nu există apă curentă, canalizare, nici măcar o farmacie. Și nici copii nu se mai nasc. De vină sunt „puturoșii”, sau autoritățile, sau, pur și simplu, viața, scrie Adevarul.
În comuna teleormăneană Necșești, catalogată drept cea mai săracă localitate din România, conform ultimului studiu prezentat, în 2013, de Ministerul Dezvoltării, timpul pare că s-a oprit în loc de zeci de ani.
Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curții, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari și abia își duc traiul de la o zi la alta, din pensiile moștenite după munca la fostul CAP. Suprafața arabilă a comunei însumează 4.016 de hectare, însă doar 50 de familii își mai lucrează pământul individual. Ceilalți l-au dat în grijă celor două asociați agricole din comună.
În Necșești, timpul s-a oprit în loc de mulți ani, iar peisajul care te întâmpină pe ulițe este dezolant. Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curții, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari și abia își duc traiul de la o zi la alta, din pensiile mioștenite după o viață muncită la CAP și din ce primesc de la cele două asociații agricole unde și-au dat pământul în grijă.
Vestea că localitatea lor a fost desemnată drept cea mai săracă localitate din România a împărțit Necșești în două. Unii localnici își varsă amarul pe autorități și spun că zac în sărăcie pentru că nimeni nu face nimic.
”Cu adevărat , cam așa este. Suntem departe de oraș, tineretul nu are unde lucra. Nu au cu ce se ocupa aici. La nivel de localitate, bătrânii au pensii de CAP, pensii mici. N-avem apă, n-avem canal. Drumurile, cât de cât, le-a mai făcut primarul. N-avem farmacie, n-avem frizerie. Medicul nu e stabil în comună, vine de la oraș. Medicamentele le luăm de la oraș. E urâtă treaba și nimeni nu face nimic” , spune nena Gheorghe , de 72 de ani. După 38 de ani de muncă ca mecanizator are o pensie de 950 de lei și se numără printre bătrânii cu cele mai mari pensii din Necșești.
”Bețivi, puturoși, nu le place să muncească”
Alți bătrâni ai statului arată cu degetul către consătenii cărora nu le mai place deloc munca. ”Bețivi, puturoși, nu le place să muncească. De unde să aibă? Dacă nu muncești, de unde să ai? Să muncească pământul, dacă vor să aibă. Nu au locuri de muncă, așa e. Tineretul e plecat. Sunt bătrâni mulți, bolnavi. Farmacie avem la Ciolănești, de acolo ne ducem și luăm”, spune Ioana Nicula, o bătrână de 74 de ani, cu o pensie de 400 de lei, după 20 de ani de muncă la CAP.
