Pentru a‑i face pe plac Conducătorului, cercetătorii de la Institutul de Istorie al PCR au reinventat biografia regelui dac. Burebista a fost transformat într‑un Nicolae Ceaușescu al Antichității. Iar Ceaușescu, într‑un Burebista al sfârșitului de secol XX.
La o furtunoasă ședință de reciclare de la sfârșitul anilor ’70 (în folclorul acelor ani, termenul căpătase o definiție magistrală: reciclarea e ca lumânarea la căpătâiul mortului, luminează dar nu deșteaptă), un fost student, între timp devenit mare cercetător la Institutul de Istorie a PCR, s‑a întors furios către mine și m‑a întrebat: "Vă place ca prima lecție pe care copiii o învață la Istorie în cl. a IV‑a să fie despre înfrângerea noastră de către romani?".
Când i‑am atras cu un rest de blândețe didactică atenția că expresia înfrângerea noastră e mai ridicolă chiar decât fraza «nos ancêtres, les Gaulois», pe care o recitau aidoma micii picarzi, marseillezi, vietnamezi ori africani din vremurile clasice ale celei de‑a Treia Republici – acolo era totuși vorba de strămoșii gali, nu de noi și regele nostru Decebal – fostul june studinte în istorie s‑a făcut foc și pară, mi‑a întors spatele și a rămas să sufere în tăcere alături de colegii săi de institut și credință geto‑dacă.
Nu am pomenit de Institutul de Istorie a PCR doar de dragul detaliului. Această instituție de vârf a aparatului de propagandă politică a jucat un rol extrem de activ în elaborarea și difuzarea mitologiei național‑comuniste.
Teoria protocronistă, dezvoltată inițial în zone academice ostile discret, dar tenace, față de regimul comunist – cercul din jurul lui Edgar Papu, susținut din exil și de Mircea Eliade – a fost entuziast preluată și vulgarizată de pseudo‑istoricii PCR. Condus de însuși nașul de partid al lui Nicolae Ceaușescu, Ion Popescu‑Puțuri, care păstrase probabil din tinerețea sa confuză reziduuri active de ortodoxie legionaroidă și tracomană, populat de tineri electrizați dincolo de orice raționalitate de revendicarea ceaușistă a istoriei neamului, dar care reținuseră din perioada rolleriană obsesia aservirii față de un șir de imperii maligne, începând cu cel roman (și sfârșind, cum se șoptea frecvent, cu URSS) Institutul de Istorie a Partidului devenise, printr‑o metamorfoză greu de imaginat, principalul focar al exaltării trecutului tracic.
Continuarea pe historia.ro
