Fostul director povestește că industria de armament de la Cugir a avut șansa ca în primii ani de după Revoluție să producă sub licența unei companii americane care producea la vremea respectivă cuțite și bidoane. „Dacă ar fi făcut această afacere, Uzina de la Cugir ar fi făcut câteva milioane de dolari”, spune Jittu. În țară, însă, interesele personale primau peste cele generale.
„România plătise 1,25 milioane de dolari pentru preluarea activităţii a două fabrici din State. Americanii au livrat materia primă finită la Cugir, care urma să fie asamblată şi vândută. Mi s-a atras atenţia, pe parcurs, că «sunt singur». Trendul era ca să se profite cât mai mult, individual. Astfel, au fost vândute la negru seturile de cuţite pe piaţa românească şi pe piaţa Iugoslaviei.
Eram informat de către oamenii care le produceau că, în fiecare zi, erau sunaţi să trimită fără factură aceste cutii cu cuţite. Au dispărut, nu au fost contabilizate, pentru că au fost date fără factură”, a precizat Alexandru Jittu, inginer.
Fostul director a mai povestit că vânzarea masivă pe sub mână de la Cugir se practica și la alte produse, cum ar fi mașini de spălat.
„Dup-amiaza era coadă la vagoanele care plecau cu maşini de spălat în ţară. Erau directorii X, Y, Z. Directorul x spunea: «Vagonul ăsta e al meu, pleacă la Bucureşti.» Directorul Y spunea: «Vagonul ăsta e al meu, pleacă la Cluj»”, a mai afirmat Alexandru Jittu.
Problemele nu se opresc aici. Condițiile mizere de lucru și salariile prea mici i-au determinat pe angajații fabricilor de armament de la Cugir să iasă în stradă. După mai bine de zece zile de grevă, Ministrul Economiei, Florin Spătaru a fost înduplecat de sindicaliști, așa că le-a promis angajaților majorări salariale. Sumele pe care ar urma să le primească aceștia ar ajunge însă la maximum 500 de lei.
