Legiunea Arhanghelului Mihail a luat naștere vineri, 24 iunie 1927, în cadrul unei reuniuni de doar un minut. Pentru explicarea acestui moment cercetătorii invocă o mie și una de fapte: de la certurile din interiorul LANC până la ruperea lui C.Z. Codreanu de A.C. Cuza. Însuși C.Z. Codreanu se desfată, în Pentru legionari, cu argumente care plasează înființarea Mișcării în planul banal al apariției unei noi organizații politice.
În realitate, momentul 24 iunie 1927 își găsește explicația în momentul 26 mai 1925, când C.Z. Codreanu e achitat la Turnu Severin, deși împușcase mortal un om (C. Manciu) și rănise grav alți doi. Verdictului îi urmează în Turnu Severin și în țară manifestări de simpatie față de C.Z. Codreanu de o neobișnuită amploare.
Pentru acuzația cu care fusese trimis în judecată, C.Z. Codreanu ar fi fost condamnat la muncă silnică pe viață dacă verdictul juraților era împotriva sa. Riscase și câștigase! La Turnu Severin, așadar, s-a convins C.Z. Codreanu că gestul extrem poate fi, cu asumarea tuturor riscurilor, producător de capital politic uriaș. Gesturile extreme (crima, bătăile cu forțele de ordine) vor fi unul dintre principalele mijloace de acțiune ale Mișcării Legionare într-o Românie de politicieni care foloseau violența în hotarele prudenței. La Turnu Severin, în 26 mai 1925, s-a convins C.Z. Codreanu că riscul poate fi un factor de succes politic. Și din 24 iunie 1927 destinul său a fost marcat de riscuri din care a ieșit nu numai nevătămat, dar și tot mai puternic.
Până în anul fatidic 1938, când a riscat din nou și a pierdut.
Sâmbătă, 25 octombrie 1924, ora 12:30, România e zguduită de ceea ce istoria va consemna drept asasinarea prefectului de Poliție Iași, Constantin Manciu, de către viitorul lider al Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
După ce fusese prezent în sala Judecătoriei de Ocol Urban 1, Iași, unde avusese loc un proces intentat lui C. Manciu, pentru lovirea fiului său, de un părinte revoltat, C.Z. Codreanu iese afară din clădire și, în așteptarea unui amic, rămas înăuntru, fumează o țigară, înconjurat de câțiva studenți și elevi. La ieșirea lui C. Manciu din Judecătorie, însoțit de subordonații Eugen Closs și Gheorghe Hușanu, între C.Z. Codreanu și C. Manciu are loc o altercație. Pe acest fond, C.Z. Codreanu scoate pistolul și-l împușcă mortal pe C. Manciu și-i rănește grav pe cei doi.
Constantin Manciu, fruntaș local al PNL, fusese numit de Ionel Brătianu, în 5 septembrie 1923, ca prefect al Poliției de Iași, cu misiunea expresă de a face ordine într-un oraș marcat de tulburări studențești. Simțind că i-a venit momentul de destin politic spectaculos, C. Manciu e în stare de orice pentru a-și îndeplini mandatul primit. Așa se explică, poate, tratamentul umilitor la care vor fi supuși un an și ceva studenții și elevii din Grupul Codreanu.
Persoana lui C. Manciu ajunge să fie detestată de studenți și elevi, motiv pentru care, după momentul 25 octombrie 1924, Guvernul indică Parchetului din Iași abordarea crimei ca rezultat al unui complot; de cealaltă parte, Mișcarea pro-Codreanu vede asasinatul ca un gest pedepsitor necesar, ca un gest de dreptate.
Știrea a apărut prima oară în „Adevărul” de sâmbătă, 25 octombrie 1924, la rubrica Ora 3, ultima care se dădea la tipar. „Adevărul”era un ziar de după-amiază.
Cu excepția ediției speciale a ziarului „Viitorul” (oficiosul PNL), toate celelalte ziare au publicat știrea, însoțită deja de amănunte, în numerele de marți, 28 octombrie 1924, apărute pe piață în după-amiaza zilei de luni, 27 octombrie 1924.
Continuarea pe historia.ro
