Unul dintre cele mai mari riscuri îl reprezintă copacii cu rădăcini invazive. Aceștia se extind pe suprafețe mari în căutarea apei și a nutrienților, iar dacă sunt plantați prea aproape de locuință, pot afecta stabilitatea fundației. Printre speciile care pun probleme se numără plopul, salcia și arțarul argintiu. Rădăcinile acestor arbori se dezvoltă rapid și pot pătrunde sub structura casei, provocând fisuri și dezechilibre.
Experții recomandă ca aceste specii să fie plantate la distanțe de cel puțin 15-20 de metri de clădiri, pentru a evita orice risc. În lipsa acestei măsuri, costurile de reparație pot fi uriașe, deoarece fundația este elementul de bază al oricărei construcții.
Pe lângă rădăcini, și coroana arborilor poate reprezenta un pericol. Copaci precum nucul, stejarul sau castanul cresc foarte mari și dezvoltă ramuri groase, care pot atinge acoperișul sau pereții casei. În timpul furtunilor sau al vânturilor puternice, aceste ramuri se pot rupe și pot deteriora țiglele, burlanele sau fațada clădirii.
Mai mult, umbra excesivă creată de acești copaci poate împiedica uscarea corectă a pereților, favorizând apariția mucegaiului și a igrasiei. Din acest motiv, specialiștii recomandă toaletarea regulată a arborilor mari și plantarea lor la distanță considerabilă de casă.
Un alt pericol asociat cu alegerea greșită a arborilor este legat de instalațiile subterane. Conductele de apă și canalizare pot fi grav afectate de rădăcinile salciei, ale arțarului argintiu sau ale teiului. Acestea sunt atrași în mod natural de umezeală și pot pătrunde în țevi prin cele mai mici fisuri, provocând blocaje și avarii costisitoare.
În plus, unele specii precum salcâmul sau platanul au un ritm de creștere foarte rapid, ceea ce le face și mai periculoase pentru sistemele subterane din apropierea locuinței.
Pentru a evita toate aceste probleme, experții recomandă să fie plantați arbori mai prietenoși cu mediul construit, care nu au rădăcini invazive și nu cresc exagerat de mari. Printre aceștia se numără arțarul japonez, magnolia sau unele specii ornamentale de cireș. Acești copaci aduc frumusețe și umbră plăcută în grădină, fără a pune în pericol fundația sau instalațiile casei.
De asemenea, este indicat ca fiecare plantare să țină cont de dimensiunea maximă pe care arborele o poate atinge la maturitate. Astfel, se poate calcula o distanță sigură față de locuință, garduri și alte construcții.
Chiar dacă un copac pare alegerea perfectă pentru a oferi umbră și un aspect estetic plăcut grădinii, trebuie analizate și efectele pe termen lung. Rădăcinile invazive, ramurile masive și atracția pentru umezeală pot transforma un simplu arbore într-o sursă majoră de pagube. Lista cu copaci pe care nu ar trebui să îi plantezi lângă casă – precum plopul, salcia, arțarul argintiu, nucul sau stejarul – este bine de reținut pentru a preveni costuri mari de reparație și probleme structurale. O alegere corectă încă de la început poate salva locuința de cheltuieli neașteptate și de situații dificile, potrivit sursei.
