În anii "70, Nicolae Ceaușescu visa ca la Călărași să se ridice cel mai mare combinat de producere a oțelului. În 1976 deja se făcuse proiectul. Se întindea pe 700 de hectare și urma să fie amplasat la intrarea în oraș. Planul lui Ceaușescu era ca acest combinat să producă milioane de tone de oțel anual. Oțelul se transforma în țevi tot în cadrul acestui gigant complex siderurgic. Apoi, produsele urmau să fie transportate cu șlepurile pe brațul Borcea spre Dunăre și apoi la Marea Neagră. De aici plecau către Asia și alte piețe de desfacere cu care România încheiase contracte comerciale.
Combinatul Siderurgic Călăraşi a devenit destul de repede profitabil. După 4 ani de la deschidere, Siderca a devenit cel mai mare producător de şină de cale ferată din sud-estul Europei. Uniunea Sovietică era principalul client.
În următorii nouă ani, se construiesc oţelăria electrică, laminorul, depozitul de materii prime şi o secţie de îmbogăţire a minereului de fier. Lucrau acolo 6.500 de oameni.
Pe malul brațului Borcea s-a construit și un port și o gară.
Când a venit revoluția, Siderca era gata în proporție de 90%. Încet - încet apar primele probleme. Combinatul este declarat mare consumator de energie, de gaz și de materie primă. Comenzile încep să scadă și în guvernul Roman se discuta tot mai des despre pierderile înregistrate de acest mamut industrial.
Abia în 1993 premierul Nicolae Văcăroiu a luat o decizie cu privire la Siderca. Combinatul a fost pus pe lista companiilor aflate în situaţie financiară critică. O comisie de supraveghere s-a constituit ca să găsească o soluţie pentru ca uriașul combinat să nu moară. Soluția propusă a fost de alocare a 10 milioane de lei pentru noi investiţii, pentru a face combinatul competitiv.
An de an, premierul Văcăroiu a șters din datoriile acumulate de combinatul de la Călărași.
În 1998, premierul țărănist Radu Vasile șterge toate datoriile acumulate de Siderca, sperând să privatizeze combinatul. Din trei firme străine interesate, a fost acceptată societatea austriacă Alpine Schienen.
Cristian Pârvan, directorul Siderca de la acea vreme, a participat la analiza ofertei austriecilor de către membrii guvernului. Acesta a făcut următoarea declarație presei: „Negocierile cu austriecii au picat din lipsa de viziune a conducătorilor români, începând cu marele ministru de finanţe Decebal Traian Remeş. Au fost blocaţi - de fapt - zgomotos de domnul ministru. Acest mandat a fost semnat într-o zi de absolut toţi miniştrii, cu excepţia lui Decebal Traian Remeş.”
Oferta de privatizare a fost reluată în anul următor. În timpul guvernului Mugur Isărescu, singura ofertă vine de la elveţienii de la Duferco. Negocierile eşuează însă din nou.
După anul 2000, a venit la putere PSD. Guvernul Adrian Năstase hotărăşte să păstreze doar partea profitabilă a Siderca. Părţile cele mai importante sunt transferate la o companie nou înfiinţată: Donasid SA.
Siderca rămâne cu datorii către stat sau furnizori. Mai mult, noi restanțe au apărut către tot felul de firme din țară și de peste hotare.
Din momentul ruperii în două a combinatului, totul a început să se năruie.
Creanța Siderca a fost cesionată firmei Lemtrans Internațional Prodcom București. Această firmă a obținut în instanță nu doar creanța, ci și penalitățile. Astfel, suma a ajuns la 32 de milioane de dolari, iar Lemntrans a împărțit-o către alte 22 de firme. Toate au dat statul în judecată să-și recupereze banii.
Statul român era copleşit. Și, cum singura bogăţie a combinatului Siderca mai era fierul vechi, clădiri întregi au fost dezafectate, puse la pământ, iar materialul feros a fost valorificat. De vânzare s-a ocupat firma Lemtrans a lui Constantin Bercaru.
Cine era Constantin Bercaru și cum de i-a reușit o asemenea afacere?, s-au întrebat mulți.
Ziarul „România Liberă” publica în anul 2006 informații teribile cu privire la devalizarea Siderca:
„Două firme de comerț exterior, cu rădăcini în afacerile fostei Securități, au acționat în tandem pentru a spolia zeci de milioane de dolari din patrimoniul combinatului Siderca din Călărași. Cele două societăți comerciale, ambele private, sunt Geomin SA, urmașa întreprinderii de comerț exterior cu același nume, și Lemtrans International, firma fostului ofițer de securitate Constantin Bercaru.
Urmare a unei uriașe operațiuni de comerț exterior, desfășurată între România și China în perioada 1979-2001, firma Geomin s-a înregistrat creditoare a combinatului Siderca cu suma de 11 milioane de dolari. Din cele 11 milioane, Geomin i-a vândut apoi o creanță de 10 milioane de dolari lui Constantin Bercaru, care a majorat-o, urmare a unor hotărâri judecătorești, la 32 milioane de dolari.
Pentru a recupera această pretinsă datorie, Lemtrans a pus sechestru și a tăiat și valorificat la fier vechi mai multe secții din cadrul combinatului”, scriau jurnaliștii.
Sursă: România Liberă
Constantin Bercaru, fostul ofițer de securitate din București, s-a apărat povestind presei despre prezența lui la Siderca și despre cum a ajuns să taie combinatul din Călărași. „Geominul, în ’95-’97, la rugămințile mele, a livrat cărbune coxificabil la Siderca. Mi s-a făcut milă, dacă vreți… Eram într-o relație bună, o relație normală, firească, cu directorul, cu conducerea Siderca de la data respectivă. Ei, știind că am relație bună la Geomin, m-au rugat să discut cu Geomin să le livreze lor cărbune”, a spus Constantin Bercaru.
Conform Geomin, a rezultat o datorie a combinatului de circa 10 milioane de dolari. Bercaru obține aprobările de la autoritățile guvernamentale, preia creanța de la Geomin, înființează „Lemtrans” și se angajează să recupereze datoria de la Siderca, salvând astfel statul.
În 2002, Tribunalul Călărași dă câștig de cauză firmei lui Bercaru, iar Siderca este somată să achite datoria: 10 milioane de dolari plus o dobândă, acumulată în 4 ani, de 22 de milioane de dolari. Cum Siderca – adică statul - nu are de unde să dea banii, Constantin Bercaru preia combinatul și începe să taie.
În presa vremii s-a consemnat că, în hârtiile de la Ministerul Finanțelor, apare că banii s-ar fi împărțit între firmele creditoare și stat. În realitate, nimeni nu a mai aflat ce bani a recuperat statul, deoarece au fost deschise mai multe dosare penale în anii 2004-2005, ba pe la structuri ale Poliției, ba pe la Parchete, despre a căror finalitate nu se știe nimic.
Cert este că Siderca a fost împărțită și vândută, revândută și reîmpărțită de noii proprietari, astfel că astăzi sunt mai multe firme producătoare care fac profit pe scheletul fostului colos industrial.
În 2014, Victor Ponta, pe atunci prim-ministru, a mers în vizită, alături de Liviu Dragnea, la una dintre firmele străine care au construit pe fundația Siderca: Tenaris, o companie din Luxemburg care este cel mai mare producător din lume de conducte pentru forajul petrolier.
Inginerii i-au explicat premierului detaliile tehnice de producere a oțelului precum unui cunoscător. Însă momentul care a atins coarda sensibilă a românilor a fost când unul dintre șefii italieni a încercat să-i explice lui Victor Ponta alte detalii tehnice în limba engleză.
Oamenii au reacționat în urma video-reportajului spunând că au auzit o limbă străină acolo unde trebuia să se audă glas românesc. În plus, cu profitul cu care firmele străine se laudă se puteau lăuda oamenii din Călărași.
În februarie 2021, Marius Dulce, noul primar ales, a anunțat într-o conferință de presă că își dorește noi patreneriate clădite pe ruinele fostului combinat Siderca. Tot cu străini. E dispus să bage și bani românești pentru a-i atrage.
„Ușa este deschisă, am avut discuții și cu cei de la Donalam. Urmează și Tenaris, Saint Gobain, să vedem ce problșeme au și cum putem să intervenim noi ca să-i ajutăm, să se implice în comunitatea noastră. (...) Am făcut o adresă în care aș dori să contractez și să iau în proprietate publică 50 hectare din terenurile fostei Siderca pentru a dezvolta viitorul parc industrial și a pune la dispoziție investitorilor aceste facilități pentru a dezvolta și a crea noi locuri de muncă”, a spus Marius Dulce, primar Călărași.
Totodată, fostul combinat care a fost doar falimentar în viziunea exprimată public a politicienilor a atras cea mai puternică firmă din Europa. Italienii de la AFV Beltrame, prin compania lor Donalam, au decis să investească masiv în modernizarea laminorului din cadrul combinatului siderurgic din Călăraşi, se arată într-un articol publicitar din Ziarul Financiar.
„Pe lângă investiţia de 11,3 milioane euro, deja în curs de implementare, analizăm o investiţie mult mai amplă, de peste 100 milioane euro care să schimbe paradigma industriei siderurgice, considerată foarte mult timp, extrem de poluantă. Avem ambiţia ca în câţiva ani să avem în România cel mai ‘verde’ combinat siderurgic din Europa”, a declarat Carlo Beltrame, CEO Donalam Călăraşi, în septembrie 2020, pentru Ziarul Financiar.
Nostalgicii călărășeni care își câștigau pâinea din acest colos industrial își amintesc de un afiș, făcut de mână, agățat de un perete din interiorul Siderca, pe care scria „Niciodată, niciodată, niciodată să nu renunțați!”.
