Ceaiul de soc are un efect cu adevărat uimitor pentru sănătate. Dar doar dacă e preparat corect

Florile au efect diuretic, laxativ, antiinflamator şi au proprietăţi antivirale şi antiseptice, în timp ce fructele au excelente proprietăţi antioxidante.

Atât florile cat si frunzele conţin rutin, izocuercitin şi hiperozid. Florile conţin glicozide, taninuri, sapine, pectine, uleiuri esenţiale, vitamina C şi saruri minerale, iar fructele conţin taninuri şi antociani cum sunt sambucin, sambucianin, crisantemin şi alte glicozide şi cianidine.
Numai florile şi fructele de soc pot fi folosite pentru uz intern. Frunzele si ramurile socului sunt otravitoare pentru consum.

Infuzia. Modul clasic de preparare a infuziei din flori de soc este următorul: adăugaţi o lingură de flori in 250 de apă fierbinte. Păstraţi vasul acoperit timp de aproximativ 5 minute. Filtraţi şi îndulciţi cu miere (dacă doriţi). În mod regulat se beau 3 căni de ceai de soc pe zi, după fiecare masă. În cazul în care aveţi gripă sau răceală se pot bea până la 6-8 căni cu ceai de soc pe zi, dar numai timp de câteva zile.
Decoctul din flori de soc este obţinut prin fierberea a 50 g de flori în 250 ml de apă timp de 3 minute.

Decoctul din scoarţă de soc este obţinut astfel: două mâini de scoartă de soc se fierb într-un litru de apă până când apa se reduce la jumătate din cantitatea iniţială, apoi se filtrează şi se divide cantitatea în trei părţi. Se bea câte o parte înainte de fiecare masă.

Fructele de soc se pot folosi sub formă de infuzie în amestec cu alte fructe sau plante uscate, fiind preparată la fel ca şi infuzia de flori. De asemenea, fructele se pot folosi sub formă de suc preparat astfel: 20 de g de fructe se amestecă cu o lingură de miere şi se mixează. Se ia câte o ligurită în fiecare dimineaţă, ca laxativ.