”Statul aplecat la birou sau la calculator nu conduce la o deformare a coloanei, decât dacă există o predispoziție genetică și hormonală. Poziția vicioasă nu are cu certitudine niciun rol în apariția unei scolioze. Dacă ar fi așa, nu s-ar putea explica de ce boala apare într-o proporție atât de mare la fete (80-85%) și de ce primele semne de deformare apar exact în perioada pubertății și nu la vârste mult mai mici, când comportamentul copiilor, fete și băieți, este aproape identic”, explică prof. dr Mihail Jianu, medic primar ortoped la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București și președinte fondator al Societății Române de Ortopedie Pediatrică, conform doctorulzilei.ro.
Evoluția unei scolioze este influențată și de activitatea fizică, inclusiv sportul de performanță. „Persistă în rândul celor care nu cunosc această afecțiune „grija” de a nu se accentua curbura scoliotică în timpul efortului. Dimpotrivă, sportul, mișcarea, determină o creștere a tonusului musculaturii paravertebrale și conferă în același timp flexibilitate coloanei”, explică medicul.
Tratamentul scoliozelor
În scolioză, mai mult decât în orice boală ortopedică, există o standardizare, un protocol terapeutic ce nu dă loc la nici un fel de înterpretări. Acest protocol a fost propus de Stagnara şi este în funcţie de magnitudinea curburii scoliotice:
- De la 0-30°: kinetoterapie (gimnastică medicală)
- De la 30-50°: kinetoterapie şi tratament ortotic (corset)
- Peste 50°: intervenţie chirurgicală
”Odată depistată o scolioză, trebuie tratată prin kinetoterapie dacă este vorba de o deformare de la 0 la 30º, cu ajutorul unui corset asociat cu kinetoterapia, dacă deformarea este de 30º-50º, și prin intervenție chirurgicală, dacă este de peste 50º”, conchide specialistul.
Specialistul mai spune că în practică, scolioza este confundată cu „atitudinea scoliotică”. Concret, copiii care stau cocoșați nu suferă neapărat de scolioză. „Pentru a defini o scolioză, sunt necesare două condiții: deformare de ax a coloanei vertebrale în plan frontal și rotație vertebrală. În cazul atitudinii scoliotice, copilul își poate corecta poziția corpului și nu are rotație vertebrală. Această poziție vicioasă nu determină apariția unei scolioze la copiii care nu au determinare genetică”.
