A rămas fără mamă de mică, astfel că a fost crescută de o femeie care locuia în apropierea cetății. A aflat de credința creștină de la cei din apropiere și a început să trăiască în rugăciune, dorind să sufere pentru Hristos. Tatăl său, aflând de alegerea ficei, a alungat-o de acasă, Sfânta Marina trăind astfel ca păstoriță în apropierea cetății.
Întâlnind-o întâmplător, guvernatorul Antiohiei a luat-o la reședința sa, chiar dacă Sfânta Marina a mărturisit de la început că este creștină. Erau atunci vremuri de mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, cei care știau și credeau în Hristos Dumnezeu, vorbind despre întemeiere Bisericii Sale, se ascundeau de frica persecutorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate
Demnitarul din Antiohia a cerut-o în căsătorie și i-a propus Sfintei Marina să jertfească zeilor. Sfânta l-a refuzat, mărturisindu-și fără sfială credința, în auzul tuturor celor care priveau la scena de judecată desfășurată în oraș, la care asistau mii de oameni. Iritat de răspuns, guvernatorul a supus-o la chinuri cumplite, pe care Sfânta Marina, deși foarte tânără, le-a răbdat, fiind în cele din urmă decapitată.
