În Săptămâna Patimilor, până vineri, bisericile ortodoxe oficiază sfintele slujbe de Denii. Cuvântul "denie" vine de la slavonescul "vdenie" şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Credinţele populare spun că în Săptămâna Mare nu se lucrează, iar cine îşi dă ultima suflare în aceste zile va merge în iad, pentru că „Raiul este închis”.
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificaţie aparte. Astfel, prin denia de luni, Biserica ne aduce aminte de simbolistica vânzării Mântuitorului. Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba este dedicată vieţii lui Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt cu 30 de arginţi. Istoria din Geneză vine ca o prefaţă la vânzarea lui Hristos de către Iuda. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă.
În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii, spun teologii. Tot în această zi se face pomenire şi de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod. “E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire cât şi dreptate.
Deci, la Judecata de Apoi, El nu doar va răsplati, ci va ţi pedepsi pe cei ce nu au rodit”, explică preotul. Marţea cea Mare ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu parabola celor zece fecioare. “Citind această pildă transmisă de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti ne pregătim pentru cea de-a doua venirea a Mântuitorului. El este Mirele, iar noi trebuie să fim mereu gata să-l întâmpinăm. Să avem candela credinţei aprinsă în suflet şi să dăm dovadă de putere, pentru că numai astfel putem ajunge în Împărăţia veşnică”, spune părintele Ramon.
