Un anunț publicat la rubrica „Matrimoniale” a unei publicații românești, în 1909, arată cam ce fel își imagina soția ideală, în acele timpuri, un tânăr de 29 de ani, ofițer în rezervă.
O reproducere fotografică a anunțului a fost postată pe o rețea de socializare de colecționarul brăilean Valerică Butoi. Aflăm de aici că „un tiner inteligent, cu un venit fix anual de 3.000 coroane, avere privată de 6.000 coroane, urmând a moșteni încă 10-15 mii de coroane își caută soția vieții”. Pe lângă faptul că trebuia să întrunească o sumă de calități, femeia nu putea veni cu mâna goală în viitoarea căsnicie, scrie adevărul.ro.
Astfel, pretendentul căuta „ o Româncă frumoasă, cultă, vieață nepătată, gospodară, fără caprițuri și pretențiuni, căreia-'i place vieața la țară și posede în numerar 6.000 coroane, precum și mobile pentru 4 odăi”. Frumusețea și zestrea nu contau, însă, dacă nu se întruneau alte cerințe „principale”: măcar puțină educație artistică și musai îndemânare în bucătărie. „Recerință principală: cât de puțin să știe căsni pianul, dar' cu atât mai bine înverti lingura la foc”.
În anunț se preciza că vor fi luate în considerare doar ofertele însoțite de poza predendentei, dându-se asigurări că discreția asigurată va fi „profundă”. Deviza sub care publicația respectivă ținea rubrica de anunțuri matrimoniale era sfântă: „Ce agonisește bărbatul, femeia să știe cruța”.
