Așadar, bovarismul este o formă de refuz al realității, care te împinge să te proiectezi în viața la care aspiri și să ai despre tine impresia că ești altcineva decât ești în realitate.
Termenul a fost introdus în circulație de către Jules de Gautier, un eseist și filozof francez, făcând referire la personajul Madame Bovary, al conaționalului său, scriitorul Gustave Flaubert, autorul romanului cu același nume.
În carte, Flaubert spune povestea Emmei, o femeie născută într-o fermă dintr-un sătuc din regiunea Normandia care se căsătorește cu un medic de provincie, Charles Bovary, în speranța unei vieți mai bune. Devine doamna Bovary și aspiranta unei condiții superioare celei pe care o avea acasă. Așteptările ei sunt prea mari însă, și Emma cade într-o depresie. Alimentată de poveștile pe care le citea în romanele de dragoste, madame Bovary visează să aibă și ea parte de romantismul și viața boemă a personajelor.
Emma modernă se proiectează într-o poveste în care joacă un rol pe care i-ar plăcea să-l aibă în viața reală. Deși închipuirile Emmei lui Flaubert au fost o consecință a unei alegeri nefericite, în modernism termenul de bovarism are o conotație mai degrabă negativă.
Principalele ”simptome” sunt legate de faptul că femeia visează la un alt fel de viață decât cea pe care o duce, însă scenariul făcut de ea este o utopie. Neputința ei de a egala modelul la care aspiră, un alter-ego pus pe cea mai înaltă treaptă a existenței, o face să-și dea seama că și-a ratat menirea. Iar proiecțiile femeii bovarice se pot plasa în diverse direcții: intelectuală, materială sau afectivă. Comportamentul ei este nestatornic, ca încerca să pară cine nu este, își va alege prieteni sau va tria contexte, anturaje, astfel încât să se poată autodepăși în procesul devenirii ei. Nereușita ei o va face să considere că și-a ratat viața și, în cazuri extreme, o va împinge chiar la sinucidere.
Sursa: unica.ro
