Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% din populație, este sever subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienții la complicații, afirmă medicul gastroenterolog Daniel Vasile Balaban.
"Boala celiacă (intoleranța autoimună la gluten) este o afecțiune cronică autoimună, care afectează în principal intestinul subțire și care este declanșată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic. Cunoscută și sub denumirea de enteropatie glutenică, adică o suferință a intestinului, boala celiacă este în prezent recunoscută drept o afecțiune sistemică, ce poate afecta și alte sisteme și organe. Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuropsihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice)", a declarat, pentru Agerpres, dr. Daniel Vasile Balaban, în contextul marcării, pe 16 mai, a Zilei mondiale a intoleranței la gluten.
Glutenul este un termen generic, care grupează proteinele din grâu, secară și orz, cereale care sunt dăunătoare pacienților cu boala celiacă, iar consumul glutenului de către acești pacienți declanșează o reacție imunologică la nivelul intestinului subțire cu distrugerea mucoasei intestinale și cu malabsorbția consecutivă a nutrienților.
Riscul de a dezvolta boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienților deja diagnosticați, precum și la cei care au alte afecțiuni autoimune precum tiroidită autoimună sau diabet zaharat tip 1, susține gastroenterologul.
"În trecut, boala celiacă era considerată o afecțiune a copilăriei, fiind prototip pentru malabsorbție - prezentarea tipică era a unui copil cu diaree, distensie abdominală, eșec al creșterii sau chiar scădere ponderală. Ulterior, boala a fost recunoscută din ce în ce mai mult și la adulți, unde prezentarea este adesea fie cu manifestări digestive estompate, intermitente, fie cu manifestări extraintestinale - pacienții adresându-se pentru aceste simptome în servicii de reumatologie, hematologie, endocrinologie, ginecologie sau alte specialități. Boala celiacă poate fi însă și asimptomatică", spune medicul.
Diagnosticul de boală celiacă se stabilește pe baza dozării unor anticorpi specifici din sânge (anticorpi anti-transglutaminază, anticorpi anti-endomisium) și pe baza evaluării mucoasei intestinale prin endoscopie digestivă superioară cu biopsii multiple, mai precizează specialistul.
El spune că este foarte important ca testele diagnostice să fie efectuate atunci când pacientul este pe dietă ce conține gluten, și să nu adopte din proprie inițiativă dieta fără gluten fără o evaluare medicală prealabilă.
"Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte afecțiuni care pot produce leziuni similare la nivelul intestinului subțire, precum și cu alte afecțiuni induse de gluten, cum sunt alergia la grâu sau sensibilitatea la gluten non-celiacă", explică dr. Daniel Vasile Balaban.
Tratamentul în boala celiacă este unul nutrițional - dietă strictă fără gluten. "Excluderea glutenului din alimentație asigură, la majoritatea pacienților cu celiachie, vindecarea mucoasei intestinale și evitarea complicațiilor acestei afecțiuni; în cazuri foarte rare poate apărea boală celiacă refractară. Dieta fără gluten se menține pe durata întregii vieți", a punctat medicul specialist.
Pacienții diagnosticați cu boală celiacă trebuie să meargă periodic la control conform recomandărilor medicului gastroenterolog.
Boala poate duce la complicații nutriționale - anemie, osteopenie/osteoporoză, dar și riscul de a dezvolta alte boli autoimune, precum și o serie de malignități - limfom, cancer esofagian, cancer intestinal.
