Curtea Constituțională a respins modificările aduse Codurilor penale, deoarece Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile de neconstituționalitate luate anterior de CCR în materie penală. Ambele Coduri au fost respinse de două ori de Curtea Constituțională, iar acum se vor întoarce în Parlament, unde, cel mai probabil, vor fi respinse.
Curtea Constituțională a respins modificările aduse Codurilor penale, deoarece Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile de neconstituționalitate luate anterior de CCR în materie penală, Legislativul neavând dreptul să facă o selecție a acestor decizii atunci când modifică o lege, transmite Agerpres.
Modificările operate la Codul penal și de procedură penală în Comisia Iordache, conform indicațiilor lui Liviu Dragnea, au fost extrem de criticate atât de organizațiile profesionale ale magistraților, dar și de Comisia de la veneția și Comisia Europeană, care au apreciat că noua formă a celor două acte normative avantajează infractorii și pun bețe-n roate justiției.
Ambele Coduri au fost respinse de două ori de Curtea Constituțională, iar acum se vor întoarce în Parlament, unde, cel mai probabil, vor fi respinse. Adoptarea lor, înainte de încarcerarea lui Liviu Dragnea, a fost făcută cu voturile parlamentarilor PSD, ALDE, UDMR și ai unor deputați din grupul minorităților naționale.
Curtea Constituțională a dat publicității joi motivele pentru care a admis, pe 29 iulie, sesizările formulate de USR, PNL și de președintele Klaus Iohannis și a respins modificările aduse de Parlament Codului penal și Codului de procedură penală.
„Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reține că, în cadrul procedurii de punere de acord a unei legi/norme declarate neconstituționale cu o decizie a Curții Constituționale, Parlamentul, în principiu, are libertatea de a decide dacă modifică acea lege/normă strict în sensul celor statuate de Curte sau dacă abandonează intervenția asupra textului în cauză prin eliminarea normei sau chiar prin respingerea legii. Însă această libertate a Parlamentului este restrânsă atunci când se interpune o decizie a Curții Constituționale pronunțată în cadrul controlului a posteriori prin care norma în vigoare, care face obiectul intervenției legislative, a fost declarată neconstituțională. Într-o atare ipoteză, Parlamentul este obligat ca, odată declanșată procedura de modificare a legii în vederea punerii sale de acord cu Constituția, să adopte normele care transpun actul jurisdicțional al Curții, eliminând viciile de neconstituționalitate constatate. Într-o interpretare contrară, ar însemna că, în aplicarea art.147 alin.(1), (2) și (4) din Constituție, legiuitorul, în cadrul procedurii de punere de acord a legii cu deciziile Curții Constituționale, are un drept de selecție cu privire la acestea, prin actul său decizional putând chiar să mențină în legislație norme afectate de vicii de neconstituționalitate, fapt ce nu poate fi acceptat”, se arată în motivarea CCR.
În opinia CCR, procesul de reexaminare a unei legi implică în mod obligatoriu o conduită loială din partea Parlamentului și o analiză aplicată și responsabilă a tuturor textelor declarate neconstituționale, prin raportare la considerentele deciziei.
CCR arată că, în procedura de transpunere a două decizii ale Curții – Decizia nr.368 din 30 mai 2017 și Decizia nr.405 din 15 iunie 2016, Parlamentul nu a respectat caracterul obligatoriu al celor statuate de Curte, normele adoptate anulând efectele acestor acte jurisdicționale.
„În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul ei, este neconstituțională. În acest sens, Curtea a reținut, în esență, faptul că, în cadrul procesului de reexaminare a legii, Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile Curții Constituționale incidente în materie penală. Prin urmare, Curtea a constatat că legea criticată încalcă art.147 alin.(2) din Constituție”, a transmis CCR.
