Colaborarea elevilor cu Securitatea: o realitate dură
Securitatea nu a ezitat să recruteze colaboratori chiar din rândul minorilor, pentru a-și atinge scopurile. Pe baza evidențelor electronice aflate la dispoziția Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), se poate contura o imagine asupra fenomenului, deși datele nu sunt exhaustive sau întotdeauna exacte. În multe cazuri, colaboratorii minori nu au avut un dosar personal complet, ci doar o fișă, iar unele înregistrări lipsesc din bazele de date ale Securității.
Pentru analiza realizată, s-au luat în calcul persoanele cu ocupația „elev”, născute începând cu 1962 (adică care aveau maximum 18 ani în 1980). Astfel, au fost identificate 6.121 de persoane care au colaborat cu Securitatea în această calitate.
Domenii de activitate și tipuri de colaborare
Majoritatea elevilor recrutați au fost folosiți pentru diverse linii de muncă în serviciile de informații:
-
Informații interne: aproximativ 3.580 de persoane, dintre care peste 80% au activat în domeniul „corp didactic, studenți, instituții de învățământ” – adică elevi care furnizau informații despre colegi și profesori.
-
Contrainformații în sectoarele economice: circa 1.500 de elevi, provenind în special din licee cu profil industrial și agricol.
Contrainformații militare: aproximativ 340 de elevi din licee și instituții cu profil militar.
Alte activități au inclus contraspionaj (de exemplu, în domenii precum radioamatorismul sau filatelia), antiterorism, verificarea pașapoartelor, securitate și gardă. Există, de asemenea, circa 600 de înregistrări în care linia de muncă nu este specificată.
Categorii de colaboratori
În funcție de implicarea și calitățile individuale, elevii colaboratori au fost împărțiți în mai multe categorii:
-
„Persoane de sprijin” – aproximativ 5.550 de persoane.
„Colaboratori” – în jur de 230.
Informatori, gazde pentru case de întâlniri și alte calități – un număr redus (6 persoane și alții neprecizați).
Repartizarea pe unități ale Securității
Datele, deși incomplete, indică faptul că cei mai mulți elevi colaboratori au fost recrutați de contrainformațiile militare (circa 450), precum și de inspectoratele județene din Galați (aproximativ 400), Vrancea (peste 300) și Sibiu (aproximativ 300). La polul opus, județe precum Teleorman (39), Caraș-Severin (10) și Hunedoara (2) au avut un număr foarte mic de elevi recrutați. Surprinzător, Securitatea Municipiului București ar fi recrutat doar în jur de 100 de elevi în această perioadă, conform datelor disponibile.
Crin Antonescu: CNSAS să publice documentele din dosarul meu
Încetarea colaborării
Pentru circa 5.300 de persoane nu există date privind motivele abandonării colaborării. Este posibil ca aceștia să fi continuat să colaboreze sau ca informațiile să nu fi fost actualizate. Printre motivele menționate pentru încetarea colaborării se numără:
Lipsa posibilităților informative (aproximativ 380 de cazuri).
Calificarea ca membri ai Partidului Comunist Român (circa 150 de persoane).
Schimbarea locului de muncă.
Alte cauze precum decesul sau deconspirarea.
Recrutarea copiilor sub 16 ani – o practică controversată
Securitatea nu s-a ferit să recruteze și copii foarte tineri, uneori cu vârste sub 16 ani. CNSAS oferă câteva exemple ilustrative:
I.C., născut în aprilie 1976, recrutat la 17 septembrie 1988, avea doar 12 ani și 5 luni (județul Galați).
Ș.V., născut în septembrie 1975, recrutat la 9 august 1988, avea 12 ani și 11 luni (județul Vrancea).
F.B., născut în mai 1974, recrutat la 26 noiembrie 1987, avea 13 ani și 6 luni (județul Timiș).
P.M., născut în august 1970, recrutat la 12 decembrie 1984, avea 14 ani și 4 luni (județul Călărași).
D.E., născută în februarie 1971, recrutată la 5 noiembrie 1985, avea 14 ani și 9 luni (județul Sibiu).
Analiza datelor disponibile arată că Securitatea a dezvoltat o rețea extinsă de colaboratori în rândul elevilor, folosindu-i pentru a supraveghea și controla mediul educațional și social. Această practică reflectă o dimensiune a regimului totalitar ce a urmărit să transforme tinerii în „oameni noi”, gata să servească interesele statului și să denunțe orice formă de opoziție, chiar și în sânul familiei sau al cercului de prieteni.
Deși datele nu sunt exhaustive, ele oferă o imagine clară asupra modului în care Securitatea a exploatat vulnerabilitatea și entuziasmul tinerilor pentru a-și extinde controlul și influența în societatea românească a anilor ’80.
