Adevărul neştiut despre marii scriitori români. Apelau la droguri şi...

Un caz celebru printre criticii literari este cel al lui Mircea Eliade care îşi aprofunda stările obţinute din meditaţiile yoga fumând canabis şi opium. Nici poetul Ion Barbu nu era străin de substanţele interzise, scrie Adevarul.

„Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experimentele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante: eter şi cocaină", a precizat autorul volumului „Joc secund" apărut în 1930, într-una dintre corespondenţele sale.

Eminescu: băuturi fără alegere. Morfină, în spital

Descrierea adusă de Titu Maiorescu poetului nepereche este cât se poate de grăitoare. „Viaţa lui era neregulată; adesea se hrănea cu narcotice şi excitante: abuz de tutun şi de cafea, nopţi petrecute în citire şi scriere, zile întregi petrecute fără mâncare, şi apoi deodată, la vreme neobişnuită, după miezul nopţii, mâncări şi băuturi fără alegere şi fără măsură; aşa era viaţa lui Eminescu", scria Titu Maiorescu în „Eminescu şi poeziile lui".

Prin toamna lui 1883, după o cădere psihică, Mihai Eminescu a fost internat la spitalul „Caritas" din Bucureşti, unde Dr. Alexandru Şuţu l-a tratat cu morfină. Un alt caz celebru este cel al scriitorului Alexandru Odobescu. Istoricii au indicat că în tinereţe, romancierul a urmat un tratament antinevralgic pe bază de morfină. Însă, din corespondenţele sale ulterioare, reiese că a avut probleme financiare, parte din ele datorate şi cheltuielilor implicate de procurarea drogului.