Ioan Casian Romanul s-a născut în jurul anului 360, în Dacia Pontică (Scythia Minor — Dobrogea de astăzi). Având o educație deosebită, deprins de mic cu citirea Sfintelor Scripturi și cu practicarea unei înalte trăiri duhovnicești și avându-i ca model pe călugări sciți din nordul Dobrogei, Casian s-a călugărit într-una din mănăstirile din jurul Tomisului, potrivit agerpres.ro.
Dorind să se închine la Sfintele Locuri și mai ales la Mormântul lui Hristos, a plecat la Ierusalim împreună cu sora sa și cu prietenul său Gherman, care de altfel l-a însoțit în toate călătoriile sale.
Sfântul Ioan Casian, după un timp de ședere la Locurile Sfinte, a vizitat mănăstirile din Egipt, patria monahismului creștin. Aici a învățat mult de la pustnicii și călugării egipteni, desăvârșindu-se în sfințenie, în rugăciune și smerenie. Tot acolo a început Sfântul Ioan Casian să scrie lucrarea "Convorbiri cu Părinții".
Din cauza unor tulburări petrecute în mănăstirile de pe Valea Nilului, a plecat la Constantinopol unde a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ioan Gură de Aur, devenind și ucenic al său.
Surghiunirea din scaunul patriarhal a Sfântului Ioan Gură de Aur l-a silit însă să plece la Roma, pentru a lua apărarea părintelui său spiritual în fața papei Inocențiu I. Negăsind însă aici nici un ajutor, s-a stabilit definitiv în sudul Galiei, la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, fiind primul organizator al monahismului din Apus, după regulile vieții monahale aduse din Răsărit.
La mănăstirea din Marsilia a fost hirotonit preot, și după ani de nevoințe s-a mutat din această viață la cele veșnice, în anul 435.
Sfântul Ioan Casian este autorul mai multor scrieri, în care se dovedește a fi deopotrivă un mare apărător al credinței creștine, combătând ereziile vremurilor sale în lucrarea "Despre Întruparea Domnului", un bun organizator al vieții monahale, cât și un mare părinte duhovnicesc.
