Barajul Suhurlui din Galați, lăsat în paragină. Investiția de un miliard de euro putea să ajute la evitarea dezastrului din județ. Imagini dezolante

Inundațiile din ultimele zile au scos la iveală nepăsarea autorităților de a preveni posibile dezastre. Localitățile din nord-ul județului Galați au fost măturate de apă pentru că în zonă nu au fost construite diguri, iar cel ridicat în perioada comunistă a fost abandonat. În acestă situație se află Barajul Suhurlui, care nu a fost finalizat în 30 de ani, chiar dacă zona a fost distrusă de mai multe ori de viituri.

Barajul Suhurlui, oferă astăzi imaginea unui peisaj sinistru, urmarea unei calamități cu o forță de neimaginat. Pe șoseaua dinspre Pechea, zona este anunțată de cei câțiva kilometri ai traseelor de transport a energiei electrice, din care au mai rămas doar stâlpii de beton de pe care atârnă capetele cablurilor furate. În zona șantierului au rămas mii de metri pătrați de dreptunghiuri de beton, pardoselile unor clădiri care au dispărut de mult, luate parcă de o viitură uriașă care a măturat zona. Prin crăpăturile betonului cresc buruieni. A mai rămas stația de pompare, cu conducte imense, prea mari și prea grele pentru a putea fi tăiate și cărate cu cârca sau căruța. Celelalte țevi, mai mici, au fost dezgropate, tăiate, furate. Au rămas aproape întregi electropompele ale căror corpuri din metal masiv nu au putut fi furate. Blocuri de beton cu înălțimea unei clădiri cu câteva etaje s-au rupt de restul construcției.

Construirea barajului de la Suhurlui a început în 1975 și a fost evaluată la un miliard de dolari. Lacul trebuia să aibă o suprafață de 1.000 ha și o adâncime de 50 de metri, asigurând irigarea unei suprafețe agricole de 60.000 de hectare. Imensa cantitate de apă adusă până aici din Dunăre, prin Canalul Magistral Lunca și alte câteva zeci de kilometri de conducte trebuia să fie zăgăzuită de un baraj de peste 50 de milioane de metri cubi de pământ. Pentru căratul pământului și construirea barajului au fost aduse peste 1.000 de utilaje, dar cum volumul lucrărilor era foarte mare, pentru căratul pământului a fost construită și o cale ferată locală.

În 1990, guvernul condus de Petre Roman a închis șantierul. Nu a fost oprit din cauza lipsei de bani, ci de aversiunea care funcționa la începutul lui 1990 față de investițiile megalomanice ale lui Ceaușescu.

Ministrul Mediului a anunțat că acest proiect va fi reluat, iar el ar trebui să fie gata într-un an.Mircea Fechet a precizat că a dispus colegilor să să regândească întregul proiect, pentru ca funcția principală să fie protejarea localităților devastate de inundații.