Potrivit datelor publicate de presa locală, această alocare nu respectă niciun criteriu obiectiv: nu nevoia, nu performanța administrativă, nu urgența lucrărilor, ci apartenența la o anumită rețea de influență. În timp ce unele localități au primit peste un milion de lei, altele – ignorate politic – s-au ales cu sume insignifiante sau au fost complet excluse.
Feuda de partid în loc de județ
Ceea ce ar fi trebuit să fie un exercițiu de solidaritate bugetară s-a transformat într-o demonstrație de forță a PSD Maramureș, care a tratat banii contribuabililor ca pe un fond electoral. Nu este prima dată când Gabriel Zetea este acuzat de practici discreționare, dar amploarea și ostentația acestui episod ridică semne de întrebare nu doar morale, ci și juridice.
Este legitim să ne întrebăm dacă nu suntem în fața unui caz clasic de folosire a funcției publice în scop politic, cu posibile implicații penale. Alocarea inechitabilă de fonduri poate constitui abuz în serviciu, mai ales când este însoțită de criterii subiective și de lipsa unor justificări documentate.
Lipsa de echilibru – simptomul unei boli mai mari
Acest tip de distribuție bugetară nu afectează doar imaginea unei administrații corecte, ci și capacitatea reală de dezvoltare a județului. Localități care au nevoie urgentă de infrastructură rutieră, apă sau canalizare sunt puse în așteptare pentru că nu au „culoarea potrivită”. Iar cetățenii – indiferent de opțiunile lor politice – plătesc prețul.
Această situație reflectă o boală profundă a sistemului de guvernare locală din România: subordonarea interesului public față de interesul de partid. Și până când nu vom reuși să decuplăm resursa bugetară de jocurile de culise, nu vom avea administrație, ci doar simulacru de dezvoltare.
Realitatea pe care o trăim: administrație pentru prieteni, nepăsare pentru restul
Consiliul Județean Maramureș pare mai degrabă un instrument de fidelizare politică, decât un partener al comunităților. Iar Gabriel Zetea, departe de a fi un lider vizionar, acționează mai degrabă ca administratorul unei moșii de partid, în care banii publici sunt unelte de recompensă și de presiune.
România nu poate progresa cu două viteze: una pentru „ai noștri” și alta pentru ceilalți. Este timpul ca instituțiile de control și cetățenii să ceară transparență, echitate și responsabilitate. Pentru că Maramureșul nu este al unui partid. Este al oamenilor care trăiesc acolo și care merită mai mult decât o administrație de vitrină și o listă de favoruri.
