Dispariția dinozaurilor și a trei sferturi dintre plantelele de pe Terra, acum 66 de milioane de ani, a fost a cincea extincție în masă care a afectat planeta. Oamenii de știință cred că ne apropiem de o catastrofă cu un impact similar, scfie Mediafax.ro.
Primele forme de viață de pe planeta noastră au apărut acum cel puțin 3.5 miliarde de ani. De atunci, viețuitoarele de pe Pământ au trecut prin cel puțin cinci extincții în masă, evenimente care au dus la dispariția celor mai multe dintre speciile existente, dar și zeci de alte catastrofe de o mai mică amploare. Dispariția dinozaurilor a fost ultima de o asemenea anvergură, dar oamenii de știință cred că ne îndreptăm către o a șasea extincție în masă, relatează Business Insider.
Biodiversitatea actuală a planetei, rezultatul unei evoluții bazate pe "încercare și eroare" cu durata de 3,5 miliarde de ani, este cea mai avansată din istoria vieții, dar cercetătorii au constatat că, în prezent, se confruntă cu un punct critic, ce semnalează faptul că a șasea extincție în masă din istoria planetei a început deja.
Într-un nou articol științific, bazat pe analiza informațiilor, publicat în revista Science, o echipă internațională de cercetători avertizează asupra faptului că, în timp ce extincțiile anterioare au fost produse de transformări planetare naturale sau ciocniri catastrofale cu asteroizi, fenomenul din prezent este influențat de activitatea omului.
Coordonatorul studiului, Rodolfo Dirzo, profesor de biologie la Stanford, a făcut referire în articol la o eră desemnată ca "defaunarea din Antropocen".
Începând cu anul 1500, au dispărut peste 320 de vertebrate terestre, iar populația speciilor rămase a cunoscut un declin de 25%, situație similară pentru speciile de nevertebrate.
În rândul nevertebratelor, se estimează că între 16 și 33% dintre specii sunt amenințate sau puse în pericol la nivel global.
Animalele mari - descrise ca megafaună, care includ elefanți, rinoceri, urși polari și nenumărate alte specii din lumea întreagă - se confruntă cu cea mai mare rată a declinului, tendință care a însoțit extincțiile anterioare.
Acest lucru se întâmplă deoarece animalele mai mari au o rată a creșterii populației mai scăzută, au mai puțini urmași și au, totodată, nevoie de zone de habitat mai extinse pentru a menține populații viabile. De asemenea, acestea sunt vânate frecvent de oameni pentru carnea lor.
Cu toate că aceste specii reprezintă un procent relativ scăzut al animalelor expuse riscului de a dispărea, extincția lor va declanșa efecte care ar putea influența negativ stabilitatea altor specii și, în unele cazuri, chiar și sănătatea oamenilor.
"Acolo unde densitatea umană este mare, crește rata defaunării, incidența rozătoarelor și, astfel, numărul de agenți patogeni, ceea ce crește riscul transmiterii bolilor", a declarat Rodolfo Dirzo.
Totodată, populația umană s-a dublat în ultimii 35 de ani, iar în aceeași perioadă numărul speciilor de nevertebrate - cum ar fi cărăbușii, fluturii, păianjenii și viermii - a scăzut cu 45%.
Ca și în cazul animalelor mai mari, extincția este determinată în primul rând de pierderea habitatului, prin procesul de urbanizare accelerată, și de schimbările climatice globale, fenomene care afectează viața cotidiană.
Un articol apărut în revista Scientific American susține însă că nu e totul pierdut. David Biello scrie că a șasea extincție ar putea fi stopată dacă am adopta niște tactici de conservare mai agresive. Acestea ar presupune mutarea speciilor în alte zone pentru a face față schimbărilor climatice, reintroducerea animalelor care făceau parte din anumite ecosisteme și au dispărut și chiar eliminarea speciilor nou-venite pentru a face loc florei și faunei locale.
