Doi astronomi - un american și un german - au observat pentru prima dată în istoria monitorizării spațiale felul misterios în care un asteroid s-a dezintegrat, iar descoperirea lor a fost descrisă pe larg într-un articol apărut joi în revista Astrophysical Journal Letters, informează AFP.
"Să vezi cum acel obiect se spărgea în bucăți sub ochii noștri era cu adevărat surprinzător", a declarat David Jewitt, profesor de astrofizică la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), coordonatorul studiului. "A fost cu adevărat ceva bizar", a adăugat Jessica Agarwal, astronom la Institutul Max Planck din Germania, coautoare a studiului.
Acel asteroid dezintegrat, care primise denumirea P/2013 R3, fusese detectat pentru prima dată pe 15 septembrie 2013 și a fost descris în acel moment drept un obiect neobișnuit cu o apariție neclară.
Monitorizările realizate 15 zile mai târziu cu telescopul Keck de pe muntele Mauna Kea din Hawaii au relevat trei obiecte care se deplasau împreună prin spațiu, într-un nor de praf, cu un diametru apropiat de cel al Terrei.
Având o rezoluție superioară, telescopul spațial Hubble le-a permis cercetătorilor să remarce că existau de fapt 10 obiecte distincte, fiecare având în urma sa un fel de coadă, ca o cometă. Patru dintre cele mai mari fragmente aveau o rază de circa 200 de metri, ceea ce înseamnă că acele corpuri cerești erau de două ori mai mari decât un stadion de fotbal.
Măsurătorile realizate de Hubble arată, totodată, că aceste fragmente se îndepărtează unele de altelele, încet, cu o viteză estimată la 1,5 kilometri pe oră.
Asteroidul a început să se dezintegreze la începutul anului trecut, însă ultimele imagini arată că noi bucăți și fragmente continuă să apară.
Este foarte improbabil ca această fragmentare a asteroidului să fi rezultat dintr-o coliziune cu un alt obiect ceresc, care ar fi fost instantanee și violentă, explică astronomii.
Cercetătorii au îndepărtat și teoria dezintegrării provocate de presiunea gheții din interior care s-ar topi și ar începe să se vaporizeze, întrucât asteroidul este prea rece și prea îndepărtat de Soare - o distanță de 480 milioane de kilometri, pe care a menținut-o încă de la nașterea Sistemului Solar în urmă cu 5 miliarde de ani.
A rămas doar scenariul potrivit căruia acest asteroid se dezintegrează sub efectul subtil al razelor solare care, de-a lungul timpului, au generat o accelerare a vitezei sale de rotație, afirmă aceiași oameni de știință. Acel efect al forței centrifuge a sfârșit prin a fractura structura internă fragilizată a asteroidului, ajutată probabil de numeroase coliziuni cu alte corpuri cerești de-a lungul mileniilor.
Fragmentele de asteroid, de aproximativ 200.000 de tone fiecare, vor deveni o sursă abundentă de meteoriți în viitor. Cei mai mulți vor plonja în Soare, însă mici fragmente ar putea să devină meteori și să cadă în atmosfera Terrei.
"Aceasta a fost cea mai recentă monitorizare a unui obiect ceresc bizar. Precedenta a fost aceea a unui asteroid cu șase cozi în octombrie 2013", a dezvăluit Jessica Agarwal.
