Scriitorul Andrei Pleșu critică gesticulația politicienilor, "parada electorală" la care au recurs oficialii în cazul tragediei care a lovit România în aceste zile. În timp ce greul este dus de medici, pompieri și alte categorii prost plătite și ignorate, aleșii „se rup în figuri" melodramatice. "Conducătorii noștri, ghinionul nostru...", scrie Pleșu.
Andrei Pleșu spune că decidenții se complac în strictă gesticulație utilă politic, "se pun în poză", în timp ce lumea protestează împotriva „sistemului", a corupției, a administrației și se așteaptă la un diagnostic corect al problemei.
"Din punctul meu de vedere, componenta cea mai iritantă a dramei este însă coreografia născută în jurul ei, prin „angajarea" politicienilor (...) Nu gesturile și cuvintele în sine mă întristează, ci transformarea lor în gesticulație „utilă" politic, în paradă electorală. În definitiv, lumea nu așteaptă un spectacol de protocol, ci o îngrijorare eficientă, o mobilizare riguroasă de forțe, care să diagnosticheze boala, să o prevină, să repare, atît cît se poate, stricăciunea", scrie Pleșu într-un editorial publicat de Adevarul.
Potrivit fostului ministru și consilier la Cotroceni, este un moment potrivit pentru ca partidele politice să caute oameni capabili, idei salvatoare, ieșiri onorabile din criză.
"În realitate, decidenții se complac în strictă gesticulație. Se pun în poză. Ne sunt alături, chiar dacă într-o solemnă imobilitate. Greul îl fac alții: pompierii, jandarmii și, mai ales, medicii. Consecințele tragice ale incendiului sunt asumate, acum, în chip exemplar, de profesioniștii din spitale, singurii eroi adevărați ai acestor zile. Prost plătiți, prost mediatizați, mereu în spatele scenei. La rampă, „se rup în figuri" melodramatice aleșii noștri, conducătorii noștri, ghinionul nostru...", scrie Andrei Pleșu.
"Aflăm că ministrul de interne a venit imediat „la fața locului". Ei și? Deunăzi, la o altă „față a locului", s-a făcut nevăzut, în timp ce un subaltern își rupea gîtul într-o groapă. Bun, acum a venit la fața locului. Ca să facă ce? Să ne arate că suferă? Că e mereu la datorie? Că nu doarme din cauza interesului național? Mai aflăm că prim- ministrul și-a scurtat vizita în Mexic și s-a întors, trist, în patria năpăstuită. Lasă că nu știm prea bine ce căuta musai în Mexic, dar nu asemenea reveniri scenografice așteptăm noi de la el, ci o guvernare inteligentă, consecventă, aplicată, de natură să fluidizeze mecanismul ancrasat al instituțiilor și să evite transformarea României într-o țară în care se moare cu zile. Președintele este și el, desigur, afectat. Știe și spune apăsat că „așa nu mai merge!" Dar cum anume trebuie „să meargă"? Și cine trebuie să facă ce? Știm și noi, pe pielea proprie, că lucrurile nu prea merg. Dar nu nouă ne revine sarcina de a pune instituțiile țării în mișcare. Nu ne ajută foarte mult cînd un politician de prim rang se mulțumește să ne ofere o nobilă prezență contemplativă", mai observă scriitorul.
Textul integral aici
