Andrei Pleșu: Victor Ponta a luat-o razna

Unul dintre modurile în care oamenii o pot lua razna este vorbirea la întîmplare, folosirea nechibzuită a cuvintelor, cultivarea frivolă a non-sensului. Lucrurile nu mai sunt numite pe numele lor adevărat, legătura între cuvînt și realitate e suspendată, conceptele intră în delir. Ideile devin idei deviate și fixe, asocierea lor devine aleatorie.Se poate spune orice, pornind de la convingeri și strategii obsesive, cu tentă maniacală. „A o lua razna“ înseamnă a bate cîmpii, a-ți pierde cumpătul, „a o lua pe arătură”, a te sminti. Indivizii o iau, uneori, razna și trebuie tratați ca atare, adică răbdați și îngrijiți. Dar națiunile o pot lua razna? Înclin să cred că nu. O pot însă lua razna conducătorii lor, politicienii lor, iar consecințele sunt, în asemenea cazuri, devastatoare.Nu e zi în care, uitîndu-mă, cu o vinovată încăpățînare la televizor, să nu am sentimentul că „vedetele” scenei noastre publice și, datorită lor, o parte din populația țării, au luat-o razna. Un inventar al derapajelor, deopotrivă comice și îngrijorătoare, de care avem parte fără încetare ar atinge dimensiunile unei vaste enciclopedii. Voi enumera, pînă una alta, doar cîteva „mărunțișuri”.Cu ceva timp în urmă, o remarcabilă jurnalistă contemporană, care s-a distins producînd un serial de televiziune tulburător despre închisorile comuniste și despre victimele lor, s-a trezit proclamînd că Adrian Năstase e un „deținut politic” asemenea lui Iuliu Maniu. Cînd auzi o astfel de trăznaie, te întrebi, inevitabil, dacă doamna cu pricina a înțeles ceva din mesajul propriei ei producții. Căci dacă Maniu a fost un precursor al lui Năstase, toată problematica dictaturii, a stalinismului, a universului concentraționar devine derizorie. O analogie de acest tip nu poate fi decît rezultatul unui mecanism psihofiziologic care a luat-o razna: bunul simț s-a deplasat spre viscere, gîndirea s-a instalat în ficat.

Un alt gazetar, căruia nu experiența îi lipsește, a comparat-o, de curînd, pe Tița lui Dionisie din comuna Nana cu Elisabeta Rizea. O manevră pompoasă, al cărei singur efect e terfelirea imaginii unui impunător martir al securității comuniste. Elisabeta Rizea a fost torturată vreme de 12 ani în pușcăriile țării ei și s-a comportat ca o sfîntă. Nu stau să judec întîmplarea penibilă de la Nana, a cărei „eroină” se ceartă cu soacra ei „pentru un veceu în curte” și pe care Florică, bărbatul ei o face „tîmpită” pe un post de televiziune. Dar a cupla îmbrînceala mitocănească de-acum cu destinul Elisabetei Rizea e, pur și simplu, a o lua razna. „Trei zile dacă mai trăiesc, da' vreau să știu că s-a limpezit lumea” – e una din vorbele memorabile ale Lisavetei. „Lasă că ți-o limpezește dom` Cornel!” – îți vine să reacționezi, caragialește, dinaintea acestei frumoase năzuințe: „a limpezi lumea” e tocmai a o împiedica să o ia razna. E ceea ce se știa în lumea țărănească tradițională și nu se mai știe azi, printre orășenii prea slobozi la gură din jur.Parcurg, uneori, rapid, comentariile de pe forum, postate la capătul cîte unui articol publicat de mine sau de alții. Sunt stupefiat. Să nu se supere autorii comentariilor cu pricina, dar nu pot să nu observ că ceva o ia zilnic razna în demersul lor. Articolul e, de regulă, un simplu pretext. Unii, mereu aceiași, mă beștelesc crîncen, ceea ce nu duce nicăieri. Nici eu, și, sper, nici ei, nu trăim din asta. Ceilalți se irosesc în lungi cafturi intestine, cînd brutale, cînd infantil sarcastice, fericiți, pare-se, să-și dea o identitate. Cutărică îl sfîșie pe Cutăroi, Cutăroi îl calcă în picioare pe Cutărică. Cinstit vorbind, această trîntă patetică nu interesează pe nimeni. E un simplu ecou, anonim, al bătăliilor mediocre de la vîrful piramidei politice. Ar fi mult mai profitabil, dacă nemiloșii combatanți ar mai citi vreo carte, ar asculta ceva muzică, ar face o plimbare în aer liber.Dar cum să le porți pică, atunci cînd vezi cum o ia razna, cu o rîvnă de stahanovist, prim-ministrul. A devenit un campion al inadecvării, al bramburelii comportamentale. Zice „fascist”, dar nu știe exact despre ce e vorba. Zice „război” și rîde. Îi încondeiază pe Patapievici și Mihăieș, fără să aibă nici cea mai mică idee despre ce-au făcut și ce au scris. Domnul prim-ministru – se vede cu ochiul liber – n-a citit prea pofticios în viața lui. Marea lui performanță e că, fără să fi citit decît nițeluș și fără să fi scris nimic, a căpătat titlul de doctor. E Che-Guevarist, dar (ca și dl. Mazăre, impozantul său amic), nu știe cine e, de fapt, Che Guevara. E supărat pe „anti-români”, dar nu realizează că tinde să devină o dezonorantă caricatură a țării pe care se străduiește, stîngaci, să o reprezinte.Într-o țară normală, într-o țară care n-ar fi luat-o razna, dl. Ponta ar fi rămas, în cel mai bun caz, pînă la adînci bătrîneți, președintele tineretului socialist din frumosul sat Ghizdăvești. Dar a ajuns șef al întregului popor. Și se identifică sincer cu acest trist accident. E bășcălios cînd trebuie să fie sobru, sau măcar bine crescut, e burzuluit și autoritar cînd ar fi de preferat un pic de umor. În principiu, „a o lua razna” nu îngăduie grade de comparație. Dar dl. Ponta e dincolo de gramatică. E „mai razna” decît ne-am fi putut închipui. E foarte razna. Am putea însă, dacă-l votăm, să ajungem chiar mai razna decît el!