Scriitorul Andrei Pleșu pune un diagnostic trist asupra stării de fapt din România, la 25 de ani de la ieșirea din comunism: România este țara unei rețele de indivizi care au ajuns la vîrf prin grosolane manevre de partid, de familie și de gașcă. Se fură lacom și iresponsabil, spune Pleșu, iar diferențele dintre făptași și instituțiile menite să-i pedepsească sunt tulburi.
Andrei Pleșu a ajuns la concluzia că "dozajul", tupeul, identificarea cu „puterea" și anvergura trans-partinică a „caracatiței" din România nu se pot compara cu nimic din geografia contemporană a civilizației.
"Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimți ca fiind „al meu". Ceea ce se petrece în instituțiile fundamentale ale țării, ceea ce văd pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate mă fac să cred țara mea nu mai are mare legătură cu mine. E țara altora: a unei rețele de indivizi care au ajuns la vîrf prin grosolane manevre de partid, de familie și de gașcă. Față de țara „lor" mă simt nu numai străin, ci pur și simplu amenințat. Sunt șocat cînd le văd portretele, cînd îi aud vorbind și cînd mă gîndesc că ei îmi hotărăsc viața. Singura consolare, singura speranță e că încă sunt informat asupra malversațiunilor lor și că încă se încearcă stăvilirea juridică a nesățioasei lor "eficiențe", scrie Andrei Pleșu pe Adevarul.ro.
Potrivit editorialistului, riscăm să aflăm că „a fi român" a devenit sinonim cu „a fi prins" într-o capcană fără ieșire, ca o "insectă fragilă în ghearele unui prădător dement".
"Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, pînă la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori. Dacă sunt prinși, se declară victimele unor manevre politice. Încearcă, eventual, să scape, turnîndu-se între ei. Pînă la urmă, diferențele dintre făptași și instituțiile menite să-i pedepsească se tulbură", mai scrie Pleșu.
Textul integral aici.
