Alexandru Arşinel, LECŢIE de VIAŢĂ: despre 1 MAI sărbătorit în grădina Copou, în comunism

Alexandru Arşinel şi-a amintit de felul în care se sărbătorea 1 Mai atunci când era adolescent.

"Înainte de 89 era o sărbătoare, iar acum e o zi de odihnă. Şi o spun în cunoştinţă de cauză pentru că erau foarte puţine sărbători de genul ăsta. Era o sărbătoare a muncii care era scoasă în evidenţă în mod special, o zi muncitorească. O zi în care noi cei din generaţia care ne jucam în tranşee, chiar reprezenta o sărbătoare. Ieşeam în grădina Copou, aşteptam să vină bufetele din jur, să mâncăm crenvuşti, chiar simţeam că e o zi de sărbătoare.... La aceste plăceri, bucurii, ne raportam noi ca generaţie atunci şi să ascultăm o muzică, care, dacă se întâmpla să fie de dincolo, ni se părea că suntem extrem de avantajaţi, că ne putem bucura de altceva, decât de Ilenuţa tractorista sau firicel de borangic sau macarale".

Actorul a explicat, pentru Realitatea TV, importanţa pe care o aveau paradele: "Era o sărbătoare. Ne scotea dintr-o stare de amorteala, dintr-o stare cenusie. Canta fanfara, ritmul il preluam in noi, armata care defila şi ni se parea, ca si astazi, imi creaza o stare de emotie speciala. Aveam foarte mult respect pentru armata si ce inseamna armata romana, in general".

Întrebat dacă ar schimba ceva, Alexandru Arşinel răspunde, categoric: "Nu. Nu. Nimic. Tot ce am acumulat şi m-am bucurat pe o linie ascendentă. M+am bucurat de orice etapă noua si am avut această posibilitate pentru că am pornit de foarte de jos. Am pornit din asediul greu,... am crescut trecând prin toate etapele. Am fost în necunoştinţă de cauză că se mai poate trăi şi altfel, asta era pentru noi bucuria de a sesiza orice etapă în evoluţia ei, într-un fel sau altul, pozitivă."

Iar în privinţa schimbărilor pozitive, Arşinel spune: "Unele da, altele catastrofale. Ne-am câştigat libertatea, dreptul de a circula, dreptul de a nu mai sta la bloc, dar, în acelaşi timp, s-au luat unele măsuri catastrofale pentru România... S-au îmbogăţit unii, vânzând uzinele, care ne-au costat sânge pe generaţia noastră, vânzându-le la fier vechi. Din punctul ăsta de vedere, am o revoltă pe care o păstrez, am senzaţia că s-a făcut, nu dintr-o lipsă de pregătire, ci într-un mod conştient, sugerându-ne că aşa ar trebui să facem."