Apneea este definită ca fiind absenţa respiraţiei spontane pentru o perioadă de timp.
Există diferite tipuri de apnee, dintre care cel mai frecvent este apneea în somn a adultului.
Apneea reprezintă oprirea respiraţiei pentru o perioadă mai mare de 10 secunde sau mobilizarea unui volum aerian cu 10% mai mic decât cel normal. Această definiţie implică existenţa unei obstrucţii complete a fluxului de aer. Alte definiţii consideră apneea şi ca o scădere cu cel puţin 4% a oxigenării sângelui arterial, ca rezultat direct al scăderii transferului oxigenului în sânge în momentul opririi respiraţiei.
Apneea poate apărea atât în timpul somnului, cât şi în starea de veghe.
De asemenea, acest simptom poate apărea şi dispărea, în cursul unor episoade consecutive sau poate fi doar temporar.
Episoadele prelungite de apnee presupun întreruperea respiraţiei pe o perioadă mai lungă de timp. În acest caz, dacă inima nu şi-a încetat activitatea în cursul episodului de apnee, este vorba de stop respirator, care impune măsuri de prim ajutor. Stopul cardio-respirator presupune încetarea activităţii cardiace concomitent cu episodul de apnee. În cazul nou-născuţilor şi al copiilor, stopul respirator conduce la stop cardiac. Spre deosebire de aceştia, cel mai frecvent în cazul adulţilor se produce iniţial stopul cardiac ce va conduce la stop respirator.
Formele de apnee ce evoluează fără a fi tratate conduc la apariţia unor afecţiuni cardio-vasculare sau neurologice provocate de oxigenarea necorespunzătoare.
Sindromul de apnee în somn poate fi vindecat sau ameliorat cu ajutorul tratamentului medicamentos şi a schimbării stilului de viaţă. Doar în situaţii excepţionale este indicat tratamentul chirurgical.
