Cartofii prăjiți la pungă sau chipsurile, gustarea cu numeroși fani mai ales printre copii și tineri, sunt atât de nesănătoși încât consumul lor zilnic nu numai că este echivalentul a cinci litri de ulei de gătit, ci are legătură cu problemele de dezvoltare la copiii nenăscuți, hiperactivitatea la copii și potențial cancer la adulți.
În Marea Britanie, o treime din copii consumă chipsuri în fiecare zi, celelalte două treimi mâncând de câteva ori pe săptămână.
Mai mult, britanicii cumpără în fiecare an aproximativ șase miliarde de pungi, echivalentul unei tone de cartofi prăjiți la fiecare trei minute sau a 100 de pungi de persoană.
Ronțăirea unei pungi de chipsuri pe zi este echivalentul consumului de cinci litri de ulei de gătit pe an. Deși chiar și în lipsa unor cifre exacte nu este greu de ghicit că astfel de produse sunt dăunătoare, consumul lor se menține la un nivel ridicat, iar unul dintre motive este ambalajul atractiv care ne activează papilele gustative din clipa în care îl vedem pe raft, potrivit lui Michael Moss, autorul noii cărți "Sare, zahăr, grăsime: Cum ne-au prins giganții alimentari" (Salt, Sugar, Fat: How The Food Giants Hooked Us).
Investigațiile scriitorului au arătat cum decenii de cercetări ale producătorilor giganți de mâncare au transformat chipsurile din gustările ușoare ale anilor '70 în produse concepute să activeze centrii de râvnire ai creierului printr-o chimie precisă.
Când iei un cartof, explică el, gustul sării te lovește imediat. E un efect pe care industria sării îl numește "explozia de aromă".
Sarea și grăsimea sunt percepute de un nerv numit trigeminal, situat în partea din spate-sus a gurii, care trimite informațiile tactile spre creier. Cu cât mai bună e "explozia", cu atât o vom dori mai mult.
Alături de sare și grăsime apare zahărul, și el inclus în cartof, toate formând trioul pe care creierele noastre îl doresc din instinct, mai explică Moss.
