1 Mai, ziua muncii: Cum "sărbătoreau" românii pe vremea lui Ceaușescu

ZIUA MUNCII își are originea în mișcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la 8 ore. În mai 1886, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă care aduna 65.000 de oameni în Piața „Heymarket“. În urma represiunii poliției, au rezultat 11 morți și aproape 200 de răniți. Evenimentul a devenit, în timp, o bornă și o unealtă de a uni mișcările socialiste din toată lumea care militau pentru drepturile muncitorilor.

A Doua Internațională Socialistă a decis să cinstească memoria celor împușcați în Piața „Haymarket“ prin organizarea, de 1 mai 1890, a celui mai mare protest împotriva exploatării prin muncă. Așa a devenit 1 mai ceea ce este astăzi.

În secolul XX, pe măsură ce ideologia comunistă a câștigat teren, ziua de 1 mai a fost asociată cu victoria muncitorilor asupra exploatatorilor. Și mișcarea nazistă a încercat să revendice sărbătoarea de 1 mai, Adolf Hitler promițând, într-unul din discursurile sale, construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Ca o coincidență, moartea lui Hitler a fost anunțată chiar într-o zi de 1 mai, în anul 1945. 66 de ani mai târziu, un alt mare inamic al omenirii, Osama bin Laden, și-a găsit sfârșitul. La 1 mai 2011, Barack Obama, președintele Statelor Unite ale Americii, a anunțat uciderea liderului Al-Qaeda.

În România, ziua de 1 mai s-a sărbătorit prima dată în anul 1890. A fost numită „Ziua Solidarității Oamenilor Muncii“. Totuși, sărbătoarea a devenit un eveniment de amploare abia după instaurarea regimului bolșevic, cu ajutorul Armatei Roșii. Fototeca online a comunismului românesc păstrează imagini memorabile de la comemorările zilei de 1 Mai în anii stalinismului atroce, când România era condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar și în epoca Ceaușescu.

Defilările muncitorilor paralizau orașele. Pancartele acestora dădeau de veste despre depășirea graficelor de producție. Oamenii muncii scriau pe afișe că „vor da peste plan“ în anul care vine. În acest timp, protipendada petrecea la palatul Snagov. Într-o serie de fotografii din 1965, vedem cum familia Ceaușescu organiza mese festive cu sute de invitați, care prefigurau, parcă, Revelioanele de la Romexpo.

După 1990, sărbătoarea de 1 Mai a fost „aruncată la coșul de gunoi al istoriei“, laolaltă cu toate simbolurile care aminteau de jumătatea de secol sub comunism. 1 mai 1990 a însemnat o zi obișnuită de campanie în vederea alegerilor parlamentare și prezidențiale care urmau să aibă loc la 20 mai 1990. A fost, totodată, o nouă zi din fenomenul „Piața Universității“. România era prea ocupată cu politica pentru a-și mai aduce aminte că 1 mai este, de fapt, Ziua Muncii. Cu timpul, românii și-au amintit de tradițiile interbelice și au făcut ca 1 mai să redevină ziua celei dintâi băi în mare.

ZIUA MUNCII: Cum se distrau clujenii de 1 Mai

Amintirile despre sărbătoarea de 1 Mai dinainte de 1989 se împletesc cu regrete după vremea „în care fiecare fabrică avea ansablu folcloric și echipă de sport“, „în care cu 100 de lei mâncai și beai de n-aveai treabă“ și în care „toată lumea avea serviciu“. Tiberiu Dimeni, fost dansator în ansamblul folcloric al Combinatului de Utilaj Greu, a povestit cum se distrau clujenii pe vremea aceea.

ZIUA MUNCII: Cum sărbătoreau hunedorenii în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Arhivele combinatului din Hunedoara au păstrat o serie de fotografii rare din anii 1958 – 1960, în vremea în care liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej se afla la conducerea țării. Imaginile prezintă modul în care se desfășurau manifestațiile dedicate „Zilei muncii” în centrul vechi al Hunedoarei. Arată fața unei lumi uitate și aproape imposibil de imaginat de tot mai mulți dintre hunedorenii care nu au prins acele vremuri.

ZIUA MUNCII: Drobeta Turnu Severin: zi liberă și prilej de bucurie

În perioada comunistă, și în Drobeta-Turnu-Severin era sărbătorită oficial ziua de 1 Mai. Mulți își amintesc de această sărbătoare care însemna zi liberă și prilej de bucurie câmpenească. Angajații de la Șantierul Naval, de la Uzina de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Combinatul de Celuloză și Hârtie ș.a. cu toții participau la acest eveniment. Se defila, se strigau lozinci cu Ceaușescu și PCR, nu era grup să nu aibă câte un tablou cu Elena și Nicolae Ceaușescu, cu cât mai mari, cu atât mai bine. Muncitorii erau identificați după salopete, fiecare avea culoarea sa proprie.

ZIUA MUNCII. București: nu avea voie să lipsească nimeni de la paradă

În perioada comunistă, pentru toți bucureștenii, 1 Mai însemna lozinci de preamărire aduse lui Nicolae Ceaușescu, pancarte uriașe înălțate și ore în șir de stat în soare. Nu intra în discuție o posibilă abatere de la regulă sau absența cuiva, pentru că amenințările și sancțiunile erau pe măsură. Totul în numele poporului român și al tovarășului Nicolae Ceaușescu. Așa se desfășura 1 Mai muncitoresc înainte de decembrie 1989.

ZIUA MUNCII: “Nu avea rost să te plângi pentru că imediat erai considerat inamic al regimului”

Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. Nici Călărașiul nu făcut excepție de la această regulă. Oamenii muncii erau mobilizați până la ultimul pentru a participa la sărbătoare dirijată de cadrele de la Partid. “ Nu aveai voie să lipsești pentru că imediat erai trecut pe lista “neagră”. Nu exista nicio scuză, toată lumea trebuia să fie prezentă. Defilările se pregăteau cu multă vreme înainte, se făceau repetiții plictisitoare și, uneori, ajungeam, să nu ne mai putem ține pe picioare din cauza căldurii. Nu avea rost să te plângi pentru că imediat erai considerat inamic al regimului”, povestește Aurelia Popa(62 de ani), pensionară.

ZIUA MUNCII: Sibiu: defilare cu care alegorice, mici la Dumbrava, prime pentru oamenii muncii

Nostalgicii Epocii de Aur își amintesc și acum de grandioasele defilări de 1 mai organizate la Sibiu în perioada comunistă. Carele alegorice ale intreprinderilor defilau prin fața tribunei oficiale amplasate în fața hotelului Bulevard, iar la finalul defilării toată lumea se îndrepta spre Dumbrava pentru o porție de mici și bere în mijlocul naturii.

ZIUA MUNCII Arad: oamenii muncii nu lipseau de la defilări

Ziua Internațională a Muncii era sărbătorită înainte de 1989, atât de oamenii din județ, cât și din municipiu. Nu exista angajat care să nu fie prezent pe străzi, la defilare în ziua de 1 Mai. Mai marii județului stăteau pe o scenă special amenajată și priveau cum zecile de mii de oameni treceau prin fața lor cântând și scandând lozinci. Oamenii își amintesc că defilările erau pregătite în Arad cu câteva săptămâni înainte.

ZIUA MUNCII: Tulcea: tablouri cu marii conducători în mână

Sărbătoarea comunistă scotea muncitorii în stradă, la defilare prin fața șefilor regimului comunist. Cu tablouri ale membrilor Comitetului Central în baloane colorate sau cu câte un drapel mai mic sau mai mare în mână, muncitorii din Tulcea ieșeau la defilare în centrul municipiului, pe strada Isaccei. De pe o scenă situată la înălțime, muncitorii care aveau onoarea să defileze erau salutați de oamenii „importanți“ ai orașului: secretarii de partid, directori, șefi de instituții.

ZIUA MUNCII: Focșani: sărbătoare cu mult fast, așteptată de tot poporul

În vremea regimului comunist, Ziua de 1 Mai era una așteptată cu sufletul la gură de tot poporul, mai ales că era considerată o zi a sărbătorii marcată prin mult fast. Propagandistic, sărbătoarea era pregătită cu mult timp în presa locală, care prezenta pe largi coloane, în cinstea Zilei de 1 Mai, un „însuflețitor raport muncitoresc”. Paradele prin care era ovaționat mult iubitul conducător, spectacolele artiștilor amatori și ieșirile la iarbă verde cu familia erau principalele distracții din acea perioadă.

Sursa: Historia.ro