Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Botezul Domnului (Boboteaza). Alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, Boboteaza marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă și, totodată, al celor dedicate nașterii lui Iisus Hristos.
Epifania sau Teofania, așa cum mai este numită Boboteaza, evidențiază momentul la care Mântuitorul Hristos S-a făcut cunoscut, fiind mărturisit ca Fiu al lui Dumnezeu de Sfântul Proroc Ioan, cel care L-a botezat în apele Iordanului.
După întoarcerea din Egipt, Familia Sfântă s-a stabilit în Nazaretul Galileii. Mântuitorul Hristos a crescut în Nazaret, tăinuindu-și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani.
Iudeilor nu le era îngăduit să devină învățători sau preoți, înainte de a împlini această vârstă. "Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la acești ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu și Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui" (Cuvântul la Botezul Domnului - Viețile Sfinților).
Iisus Hristos a rămas în Nazaret, împreună cu Sfânta Fecioară Maria și cu Sfântul și Dreptul Iosif, care era lucrător de lemn. În urma morții Sfântului Iosif, a rămas singur să lucreze lemnul. Prin acest lucru de mână, Iisus câștiga cu multă osteneală hrana pentru El și pentru Maica Sa.
La împlinirea vârstei de treizeci de ani și după cuvântul lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Sfântul Proroc Ioan în pustie, pentru a-L boteza cu apă, Iisus a venit din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan.
Sfântul Proroc Ioan a avut semn încredințat de Dumnezeu, după care putea să cunoască pe Mesia, așa cum spune Sfântul Evanghelist Ioan: "Eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt" (Ioan, 1, 33).
Deci, ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în părțile Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor. La acest fel de botez săvârșit de Prorocul Ioan în Iordan, veneau mulțimile din Iudeea și Ierusalim și se botezau mărturisindu-și păcatele.
Hristos a venit la Iordan după ce Sfântul Ioan spusese despre El, zicând: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei. Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt" (Ioan 1, 26-27).
"Hristos, Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să sfințească apele cu Botezul. A venit la ape ca să curățească firea lor; a venit să Se boteze ca să ne pregătească baia sfântului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dânsul martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza și auzind glasul Tatălui de sus" (Cuvântul la Botezul Domnului - Viețile Sfinților).
La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reușește să ajungă primul la ea primește binecuvântarea preotului și se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți.
