În perioada comunistă, Paștele nu era interzis în mod explicit, dar nici nu era recunoscut oficial, iar credința românilor a trecut prin grele încercări din cauza faptului că regimul încerca deseori să împiedice sărbătoarea Învierii.
Cei mai mulți oameni mergeau la biserică în noaptea de Înviere, preparau cozonaci și ouă roșii și își urau tradiționalele „Hristos a înviat! Adevărat a Înviat".
Procurarea bucatelor tradiționale de Paști era o problemă la vremea aceea - cei mai norocoși fiind cei care locuiau sau aveau rude în zonele rurale; carnea de miel sau ouăle de Paști erau astfel mai ușor de procurat.
Ceilalți stăteau la cozi și se declarau mulțumiți dacă reușeau „să prindă" pui sau să procure un kilogram în plus de zahăr sau făină. Cel mai greu de cumpărat de Paște era carnea de miel, deoarece în anii '80 era interzis transportul alimentelor dintr-un județ în altul.
Românii erau, însă, creativi: își procurau un sicriu, îl puneau pe mașină și astfel nu îi oprea nimeni și nici nu li se cereau documente. Așa călătoreau cu acel sicriu, cumpărau miei și împărțeau după aceea între ei.
Ironia sorții a făcut ca mulți dintre liderii comuniști, și mai ales părinții și copiii lor, să respecte – în ascuns, ce-i drept – obiceiurile creștine.
Potrivit documentelor păstrate în arhivele Mitropoliei Olteniei, tatăl lui Nicolae Ceaușescu, Andruță Ceaușescu, a fost consilier parohial la Scornicești până la moartea sa (1969). Într-un mod tacit, chiar și nomenclaturiștii cei mai convinși respectau tradițiile. Cei care dețineau funcții înalte, în special în partid, magistrații sau cei care lucrau în Armată ori în învățământ veneau în număr mic și discret la biserică, să nu fie văzuți pentru că riscau să aibă probleme.
O sărbătoare de Paști în casa Ceaușeștilor însemna o masă simplă, țărănească, la care erau primiți strict membrii foarte apropiați ai familiei.
Camil Roguski, fost administrator al palatelor și locuințelor ceaușiste a povestit pentru Adevărul.ro cum se desfășurau sărbătorile în familia prezidențială:
„În casele lor nu intra nimeni altcineva decât familia. Ei, părinții, copiii și nepoții. Nici soția lui Valentin nu intra. Obiceiurile de acasă erau sfinte și pentru ei, care au fost niște țărani. Ceaușeștii țineau sărbătorile – de Paști, de Crăciun – în sufrageria mică, de lângă bucătărie. Aveau pe masă ouă, cozonaci și foarte multe fructe. La sărbători venea un călugăr care slujea mâncarea. Altfel, eu, unul, în biserică nu i-am văzut”. Casa era pregătită pentru sărbători chiar de către Camil Roguski, împreună cu o echipă din care făceau parte peste 20 de oameni: “Pregăteam totul în amănunt până la întoarcerea Ceaușeștilor de la birou. Totul era verificat de Elena Ceaușescu, o femeie tipicară până la exasperare”.
