Din cauza absenței datelor satelitare care nu au putut fi colectate înainte de anul 1970, nu se poate estima modul în care a evoluat activitatea ciclonică în secolul XX. Prin urmare, cicloni cu o intensitate la fel de mare, care nu au atins suprafețele de uscat, este posibil să fi trecut neobservați înaintea de începerea monitorizării complete cu ajutorul sateliților. Astfel se explică datele statistice destul de lacunare și atitudinea prudentă a oamenilor de știință, notează sursa citată.
În Atlanticul de Nord, în ultimii douăzeci de ani, s-a observat o creștere a frecvenței cicloanelor, însă procesul s-a petrecut invers în perioada 1970 — 1995, potrivit lui Franck Roux de la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse. Cercetătorii au descoperit că activitatea ciclonică din această regiune urmează cicluri de câteva decenii și estimează că nu se poate formula deocamdată faptul că înmulțirea numărului de cicloane din regiune este cauzată de o variabilitate naturală sau de schimbările climatice.
În Pacificul de Nord-Vest s-a observat o ușoară scădere a activității ciclonice între 1980 și 2010.
Modelele computerizate care simulează clima din secolul XXI indică o posibilă creștere a intensității cicloanelor (vânturi și ploi) și o posibilă scădere a frecvenței acestora pe glob.
"Cicloanele de intensitate mai mare sunt una dintre consecințele preconizate ale schimbărilor climatice", a explicat Valérie Masson-Delmotte, membră a Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei (GIEC). "Pe măsură ce temperatura apei și umiditatea cresc, ciclonul poate crește în intensitate. Aceste două elemente sunt mai intense ca urmare a augmentării efectului de seră", a adăugat experta în climatologie. "Se consideră că umiditatea din atmosferă crește cu 7% pe fiecare grad de temperatură în plus", a precizat ea.
Unul dintre indicatorii încălzirii planetei este creșterea nivelului oceanelor. Aceasta variază în funcție de regiunile lumii și a fost, în medie, de 20 cm în secolul XX, dar ar putea ajunge până la 1 metru până în anul 2100.
Cicloanele produc, la rândul lor, o astfel de creștere care generează "valuri de furtună", iar cele două efecte combinate vor contribui la creșterea riscului pentru clădirile și populațiile din zonele de coastă.
Studiile arată, potrivit Météo France, că " latitudinea la care cicloanele au atins intensitatea maximă a migrat către poli în ultimii 35 de ani, în ambele emisfere". Acest lucru ar putea fi asociat cu extinderea centurii tropicale, adică a zonelor aflate de o parte și de alta a Ecuadorului, unde există un climat cald și umed.
Ca urmare a decalajului activității ciclonice în Atlanticul de Nord, conform Météo-France, Marea Caraibelor și Golful Mexic ar putea deveni "mai pașnice, în detrimentul coastei de est a Statelor Unite", însă această tendință urmează să fie confirmată prin alte studii, precizează sursa citată.
