Există un oraș în care noaptea, așa cum o știm noi, dispare timp de mai multe luni. La ora 00:00, soarele poate fi încă deasupra orizontului, iar la 03:00 peisajul este în continuare luminat natural. Este vorba despre Longyearbyen, cea mai mare așezare din arhipelagul norvegian Svalbard, situat în Oceanul Arctic.
Aici poate fi observat unul dintre cele mai spectaculoase fenomene naturale din regiunile polare: soarele de la miezul nopții. În perioada de vară polară, soarele nu mai coboară sub orizont, iar locuitorii și turiștii pot avea parte de lumină naturală inclusiv în mijlocul nopții.
Longyearbyen, orașul în care întunericul dispare
Longyearbyen se află mult la nord de Norvegia continentală, într-o regiune caracterizată de munți, ghețari și întinderi vaste de tundră.
În Svalbard, perioada în care soarele rămâne deasupra orizontului se întinde pe aproximativ patru luni. În funcție de punctul exact de observație și de criteriile folosite pentru definirea fenomenului, intervalul poate începe în aprilie și se poate încheia spre sfârșitul lunii august.
Pentru Longyearbyen, perioada denumită oficial „Midnight Sun” este asociată, în general, cu intervalul 17 mai - 23 august.
În aceste săptămâni, ceasul nu mai reprezintă un indicator al luminii naturale. Poți ieși din hotel la miezul nopții și să vezi soarele, iar câteva ore mai târziu condițiile de iluminare să fie în continuare favorabile pentru activități în aer liber.
Cum este posibil ca soarele să nu apună?
Explicația se află în înclinarea axei Pământului.
În timpul verii din emisfera nordică, partea nordică a planetei este orientată către Soare. Din acest motiv, în regiunile aflate foarte aproape de Polul Nord, astrul rămâne deasupra orizontului pentru perioade din ce în ce mai lungi.
Fenomenul începe să fie observat în zona Cercului Polar Arctic, unde poate dura câteva săptămâni. Cu cât călătorești mai spre nord, cu atât perioada de lumină continuă crește.
La Tromsø, de exemplu, soarele de la miezul nopții poate fi observat aproximativ între 20 mai și 22 iulie. În Insulele Lofoten, fenomenul se întinde aproximativ de la sfârșitul lunii mai până la jumătatea lunii iulie.
În Svalbard, însă, durata este mult mai mare.
Ce vezi la ora 00:00 în Longyearbyen
Una dintre cele mai neobișnuite experiențe este să privești ceasul și să vezi că este trecut de miezul nopții, în timp ce afară este încă lumină.
Soarele nu rămâne însă la aceeași înălțime. El pare să se deplaseze în jurul orizontului, iar în apropierea miezului nopții poate coborî foarte mult.
Lumina poate deveni astfel aurie sau roșiatică, iar munții și ghețarii sunt scăldați într-o atmosferă specifică peisajelor arctice.
Pentru fotografi, aceste ore pot fi ideale. Pentru turiști, fenomenul înseamnă posibilitatea de a face drumeții, excursii cu barca sau alte activități la ore la care, în mod normal, majoritatea oamenilor se află deja în pat.
Activități turistice la ore neobișnuite
Soarele de la miezul nopții modifică și programul vacanțelor în nordul Norvegiei.
În această perioadă pot fi organizate drumeții, excursii cu caiacul, partide de pescuit, plimbări cu bicicleta sau excursii pe mare. Lumina permanentă le permite turiștilor să exploreze peisajele și după miezul nopții.
În Svalbard, experiența poate fi și mai spectaculoasă. Excursiile cu barca, explorarea ghețarilor și expedițiile în natură oferă posibilitatea de a descoperi peisajul arctic sub lumina continuă a verii.
Totuși, Svalbard nu este o destinație lipsită de riscuri. Condițiile meteorologice se pot schimba rapid, iar zonele din afara localităților au un caracter sălbatic. Excursiile în natură trebuie făcute ținând cont de recomandările locale de siguranță.
Lumina permanentă poate da peste cap somnul
Pentru organism, dispariția întunericului natural poate fi o experiență neobișnuită.
Atunci când afară este lumină la ora 01:00 sau 03:00, corpul nu mai primește aceleași semnale naturale care indică apropierea orei de culcare. Turiștii pot avea senzația că ziua continuă fără sfârșit.
De aceea, în regiunile arctice, camerele de hotel și locuințele sunt dotate cu perdele opace sau alte sisteme care permit blocarea luminii.
Fără o astfel de soluție, poate fi dificil pentru unele persoane să se adapteze la faptul că afară este lumină aproape permanent.
Tromsø și Lofoten, alternative pentru turiști
Cei care vor să vadă soarele de la miezul nopții nu sunt obligați să ajungă până în Svalbard.
Tromsø este una dintre cele mai cunoscute destinații din nordul Norvegiei pentru acest fenomen. Orașul este mai ușor accesibil și poate fi inclus într-o vacanță obișnuită în Scandinavia.
O altă opțiune este reprezentată de Insulele Lofoten, unde lumina arctică se combină cu munți, sate pescărești și plaje spectaculoase.
Pentru o experiență extremă, însă, Longyearbyen rămâne una dintre cele mai interesante destinații. Aici perioada de lumină continuă este mult mai lungă decât în nordul Norvegiei continentale.
Iarna, Svalbard trece în cealaltă extremă
Dacă vara soarele refuză să apună, iarna situația se inversează.
În Longyearbyen, noaptea polară se desfășoară aproximativ între 11 noiembrie și 30 ianuarie. În această perioadă, soarele nu urcă deasupra orizontului.
Totuși, asta nu înseamnă că este beznă completă în fiecare moment al zilei. În anumite intervale poate exista lumină de amurg, iar în condiții favorabile pot fi observate și aurorele boreale.
Astfel, Longyearbyen oferă două fenomene spectaculoase în aceeași destinație: vara, soarele rămâne pe cer, iar iarna, el dispare pentru o perioadă îndelungată.
Când poți vedea soarele de la miezul nopții
Pentru cei care vor să experimenteze fenomenul în Svalbard, perioada cuprinsă aproximativ între sfârșitul lunii aprilie și sfârșitul lui august este cea relevantă, cu variații în funcție de localitate.
Vara arctică nu trebuie însă confundată cu temperaturile ridicate. În Svalbard, chiar și în sezonul cald, temperaturile pot rămâne scăzute, iar vremea se poate schimba rapid.
Experiența rămâne una aparte: la ora 00:00, ceasul spune că este miezul nopții, însă afară poate fi încă lumină. La 02:00 sau 03:00, soarele continuă să se afle deasupra orizontului.
Nu este o zi care durează efectiv 24 de ore, ci efectul spectaculos al mișcării Pământului și al înclinării axei sale. În apropierea Polului Nord, pentru câteva luni, ziua și noaptea nu mai seamănă deloc cu ceea ce știm din restul lumii.
