MARY ANNING este sărbătorită de GOOGLE. MARY ANNING, femeia ignorată de lumea științei

MARY ANNING este una dintre cele mai celebre femei din lumea științei. A fost o colectionara de fosile si specialista in paleontologie care a devenit cunoscuta pentru un numar important de descoperiri pe care le face la Lyme Regis, cu datare in era Jurasicului.

Munca lui MARY ANNINGa contribuit decisiv la modificarile fundamentale din gandirea stiintifica asupra vietii preistorice si istoriei pamantului, dar numele sau nu spune multe.

Descoperirile lui MARY ANNING includ un schelet de ihtiozaur, primele schelete de plesiosaur, primul schelet de pterosaur din afara Germaniei, fosile marine.

MARY ANNING s-a născut în Lyme Regis, un oraș aflat pe coastă, în Dorset, Anglia. Pe coastă se găseau numeroase fosile, iar localnicii au învățat rapid să facă o afacere din vânzarea acestor obiecte curioase turiștiklor care veneau în număr tot mai mare în zonă. Familia lui MARY ANNING nu a făcut excepție, iar tatăl ei o lua deseori la cules de fosile, activitate care a inspirat-o pentru mai târziu. 

MARY ANNING.Trei motive au împiedicat-o pe MARY ANNING să se bucure de recunoașterea lumii științifice în timpul vieții. Primul dintre ele: sexul, deosebit de important într-o epocă dominată de bărbați.

Al doilea motiv: clasa socială din care făcea parte, la fel de importantă, într-o epocă dominată de cei bogați. Familia lui MARY ANNING era un săracă, iar cercetătoarea s-a luptat cu problemele financiare întreaga viață. Tatăl ei, care confecționa mobilă, a murit când MARY ANNING avea doar 11 ani.

Nu în ultimul rând, faptul că provenea dintr-o familie de atei i-a pus noi piedici.

MARY ANNING este oferită acum drept exemplu de caz în care știința a învins Biserica. Faptul că multe dintre creaturile descoperite și identificate de MARY ANNING nu păreau să mai existe pe Pământ, ridica o problemă legată de învățăturile Bibliei, și anume că Dumenzeu, prin Noe, a salvat toate animalele de marele Potop.

Cuplată cu o altă credință, aceea că Dumnezeu a dat lui Adam control asupra tuturor creaturilor care se mișcă pe Pământ, se credea că este imposibil ca o specie să dispară.

Descoperirea lui MARY ANNING și argumentele lui Georges Cuvier și ale altor oameni de știință, au invalidat poziția Bisericii.

În ciuda educației sale limitate în școală, MARY ANNING citea numeroase lucrări științifice și deseori copia de mână texte îmrpumutate de la alții. Pentru a înțelege mai bine anatomia fosilelor cu care lucra a început să disece pești.

MARY ANNING căuta fosilele în zona stâncoasă de pe coasta de sud a Țării Galilor, în special în lunile de iarnă, când alunecările de teren descopereau noi fosile care trebuiau culese repede, înainte de a fi luate de apa mării. Era o muncă periculoasă, iar MARY ANNING a fost aproape de a-și pierde viața în 1883, în timpul unei alunecări de teren care i-a ucis câinele.

MARY ANNING ."Poate că vei râde de mine când îți voi spune că moartea credinciosului meu câine m-a întristat foarte mult. O stâncă a căzut peste el și l-a ucis într-o secundă în fața ochilor mei, aproape de picoarele mele...am fost aproape de a-i împărtăși soarta", i-a scris MARY ANNING prietenei sale, Charlotte Murchison.

Încet încet, MARY ANNING a devenit cunoscută în cercurile geologilor din Marea Britanie sau chiar din întreaga Europă și din SUA, și era consultată pe teme de anatomie sau pe teme ce țineau de colecționarea de fosile.

Pentru că era femeie, MARY ANNING nu a putut intra în Societatea Geologilor din Londra și nu a primit întotdeauna credit pentru contribuțiile ei științifice.

"Lumea m-a folosit într-un mod atât de meschin încât mi-e teamă că am ajuns să nu mai am încredere în nimeni", mărturisea MARY ANNING, într-o scrisoare trimisă unei prietene.

Singura contribuție științifică a lui MARY ANNING care a ajuns să fie publicată într-o revistă de specialitate era de fapt o scrisoare pe care o trimisese Revistei de Istorie Naturală pentru a contrazice un articol.

MARY ANNING a murit de cancer la sân la vârsta de 47 de ani, în 1847. Încă odată, a fost nedreptățită, de data aceasta de cei din oraș. Localnicii au interpretat greșit efectele dozelor crescute de laudanum pe care MARY ANNING le lua pentru a face față durerii și au concluzionat că avea probleme cu băutura.

MARY ANNING ,În 1846, când comunitatea geologilor a aflat de boala ei, a început o colectă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru îngrijire.

După moartea lui MARY ANNING, în 1847, povestea ei neobișnuită a început să stârnească foarte mult interes. Charles Dickens a scris în 1865 că această "fiică de tâmplar și-a câștigat un renume pe care l-a meritat pe deplin".

Tardiv, în 2010, Societatea regală din Marea Britanie a inclus-o pe MARY ANNING pe o listă cu zece femei din Marea Britanie care au influențat istoria științei.

MARY ANNING a ajuns și sursă de inspirație pentru un roman - Fapturi uluitoare, cel mai recent roman al lui Tracy Chevalier, scriitoarea cunoscuta in intreaga lume datorita bestsellerului Fata cu cercel de perla (Polirom, 2003), considerat de Publishers Weekly „un adevarat fenomen editorial”.

La inceputul secolului al XIX‑lea, MARRY ANNING, eroina romanului Fapturi uluitoare (2009), descopera fosilele unor creaturi necunoscute pe o plaja din apropierea casei sale, pornind o dezbatere despre creationism si inceputurile omului care va zgudui comunitatea oamenilor de stiinta ai vremii. Insa, in acest domeniu dominat strivitor de barbati, MARRY ANNING se va confrunta in curind cu prejudecatile sexiste din lumea academica, birfa rautacioasa a vecinilor si dure­rea dragostei interzise.

Din fericire, MARRY ANNING va cistiga o aliata neobisnuita in persoana lui Elizabeth Philpot, o fata batrina inteligenta, dificila si obsedata de fosile. In ciuda dife­rentelor de virsta si mediu, cele doua femei descopera ca, in lupta lor pentru recunoastere, prietenia este arma cea mai redutabila.

Motorul de căutare online Google și-a modificat logoul, miercuri, pentru a marca împlinirea a 215 ani de la nașterea britanicei MARRY ANNING, o renumită colecționară și comerciantă de fosile, care a contribuit semnificativ la apariția paleontologiei moderne.

Pagina de start a motorului Google afișează un logo în care silueta lui MARRY ANNING - prezentată din spate și purtând o pelerină verde și o pălărie - formează litera "L", iar oasele fosilizate ale unei viețuitoare preistorice alcătuiesc celelalte litere ce compun cuvântul "Google".

Tatăl ei, tâmplar, își completa veniturile lunare vânzând turiștilor diverse fosile. Atunci când el a murit de tuberculoză, în 1810, familia sa a rămas fără bani. MARRY ANNING și fratele ei Joseph au început să caute fosile înfiecare zi, iar aceasta a devenit ocupația lor principală. Era o muncă grea, mai ales iarna, dar și periculoasă, iar Mary a fost aproape de a-și pierde viața în 1833, în timpul unei alunecări de teren.

Colecționarea de fosile era în mare vogă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, mai întâi ca o pasiune, așa cum era colecționarea de timbre, dar apoi această activitate s-a transformat progresiv într-o veritabilă știință, pe măsură ce oamenii au devenit tot mai conștienți de importanța fosilelor în geologie și în biologie. MARRY ANNING a început această profesie dintr-un motiv pur comercial, însă comunitatea științifică a devenit foarte repede principala ei sursă de clienți.

Primul motiv pentru acest interes al oamenilor de știință și pentru orientarea carierei lui Mary Anning a fost descoperirea făcută de aceasta, la câteva luni după moartea tatălui ei: un schelet complet de ihtiozaur. Fratele ei găsise craniul acelei viețuitoare, care semăna cu un crocodil mai mare, cu un an mai devreme. Restul scheletului lipsea, dar Mary, însoțită de fratele ei, l-a descoperit după o furtună. Această specie fusese deja descrisă în 1699, pe baza unor fragmente descoperite în Țara Galilor, dar acesta a fost primul schelet complet de ihtiozaur descoperit pe plan mondial. A fost o descoperire importantă, carea fost descrisă la scurt timp după aceea în publicația Transactions of the Royal Society. MARRY ANNING avea pe atunci vârsta de 12 ani.

Reputația lui MARRY ANNING, care creștea tot mai mult, i-a atras atenția lui Thomas Birch, un colecționar bogat. Impresionat de sărăcia în care trăiau Mary Anning și familia ei, Thomas Birch și-a scos la vânzare propriile fosile și i-a donat toți banii lui Mary Anning (aproximativ 400 de lire sterline). Scăpând astfel de grijile financiare, pentru prima dată în viața ei, Mary a continuat să caute fosile, chiar și după ce fratele ei s-a angajat într-un atelier local de tapițerie.

Următoarea ei descoperire majoră a reprezentat o premieră: scheletul unui plesiozaur, găsit în 1821. Exemplarul descoperit era un Plesiosaurus dolichodeirus și este în continuare considerat în zilele noastre caspecimenul tip pentru această specie. În 1828, MARRY ANNING a descoperit un important schelet de pterodactil, un Pterodactylus macronyx, primul găsit în afara Germaniei. A vândut această fosilă lui WilliamBuckland, care i-a schimbat numele în "Dimophordon".

Cele trei descoperiri formează partea majoră a contribuției pe care MARRY ANNING a adus-o paleontologiei, însă cercetătoarea britanică a continuat să caute și să colecționeze fosile întreaga ei viață, făcând numeroase alte descoperiri în acest domeniu.

În anii 1830, MARRY ANNING a primit o rentă anuală din partea British Association for the Advancement of Science, drept recompensă pentru eforturile sale.

MARRY ANNING a murit pe 9 martie 1847, la vârsta de 47 de ani, din cauza unui cancer mamar. Cu câteva luni înainte de a muri, Mary a primit titlul de membru onorific al Geological Society of London, în ciuda statutului sexist din epocă al acestei organizații, care interzicea includerea femeilor în rândul ei.

Luate în ansamblu, descoperirile făcute de MARRY ANNING reprezintă una dintre dovezile care au demonstrat fenomenul de extincție a speciilor, sugerat începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea de diverși zoologi, precum Georges Cuvier. În trecut, oamenii credeau că Dumnezeu a creat toate viețuitoarele în timpul Creației și era de neconceput ca anumite specii să dispară. Se presupunea că un schelet bizar care eradescoperit aparținea unei specii care trăia încă într-o regiune neexplorată a Terrei. Natura atât de ciudată a scheletelor găsite de Mary Anning și de alți paleontologi din epocă, precum Gideon Mantell, supranumit"descoperitorul dinozaurilor", a dat o lovitură puternică acestor argumente și a deschis drumul către o mai bună înțelegere a vieții din perioadele geologice precedente.

Influența lui MARRY ANNING s-a extins și asupra geologiei: descoperirile ei au pus bazele pentru o veritabilă revoluție în domeniul geocronologiei, o disciplină care utilizează fosilele pentru a reconstitui istoria Pământului.
Naturalistul americano-elvețian Louis Agassiz, impresionat de întâlnirea sa cu MARRY ANNING, a numit două specii în onoarea ei: Acrodus anningiae și Belenostomus anningiae.