IOLANDA BALAȘ SOTER. Primele patru clase le-a urmat la școala călugărițelor de la „Notre Dame”. Își amintește și acum, amuzată, că măicuțele, în robe, țineau cu religiozitate orele de sport, imprimând ritmul mișcărilor.

Iolanda Balaș, prima campioană olimpică a atletismului românesc, a murit. Avea 79 de ani

Înclinațiile sportive ale lui Iolly s-au făcut remarcate din copilărie, când, la 12 ani, a sărit peste o frânghie de rufe aflată la o înălțime de 1,25 metri. Meritele sportive ale Iolandei Balaș sunt cu atât mai remarcabile cu cât situația familiei nu era strălucită, mai ales în anii grei care au urmat războiului. După ce, la nici opt ani, a trăit cu spaimă de copil bombardamentul asupra Timișoarei, tatăl a fost dat dispărut pe front și au urmat ani de lipsuri, când mâncarea și lucrurile de cea mai proastă calitate se dădeau pe cartelă. A vândut și ziare, iar cei câțiva bănuți câștigați îi dădea mamei ei, pentru a contribui cât putea la cheltuielile gospodăriei.O primă performanță sportivă, la nici 14 ani, când a sărit 1,40 metri, i-a deschis drumul spre capitală și participarea la primele competiții importante, direct în lotul de senioare, și după numai un an a primit titlul de maestru al sportului. Șapte ani mai târziu, avea să dobândească și titlul de maestru emerit al sportului. În paralel a urmat cursurile Institutului de Cultură Fizică București, pe care l-a absolvit în 1966. Un șir de succese Tânăra timișoreancă a fost antrenată de fostul săritor János Sötér, cu care se va căsători mai tîrziu. Ajutată de înălțimea destul de neobișnuită pentru o femeie, de 1,85 metri, a muncit enorm pentru a atinge performanțele care au făcut-o cunoscută în întreaga lume, dar a pus și multă pasiune în tot ceea ce a făcut, în ciuda faptului că recompensele oferite de stat erau de-a dreptul meschine. A doborât primul record mondial în 14 iulie 1956, la București, devenind campioană la nici 20 de ani.Depășise cu un centimetru recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu două luni în urmă. A fost învinsă de americanca Mildred McDaniel la finala olimpică de la Melbourne din același an, care a stabilit un nou record olimpic și mondial, sportiva româncă clasându-se abia pe locul cinci. Antrenorul ei n-a avut voie să o însoțească, pentru că avea un frate emigrat în Australia, iar Iolanda nu a făcut față singură concurenței. Cei care conduceau delegația au făcut-o trădătoare și acuzat-o că ar fi vândut titlul. Nu s-a dat bătută și a egalat recordul mondial în anul următor, fiind depășită în același an de chinezoaica Feng-Jung Cheng, care a sărit 1,77 metri.

IOLANDA BALAȘ SOTER a redevenit campioană mondială în 1958, când a atins performanța de 1,78 metri, iar în următorii trei ani și-a depășit propriul record cu 13 centimetri, reușind, în 16 iulie 1961, o săritură de 1,91 metri.

Campioană mondială timp de un deceniu Jocurile olimpice din Italia la care urma să participe au făcut-o să-și ia inima-n dinți și să se ducă într-o audiență la prim-secretarul partidului comunist, Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru că nu mai voia să plece fără antrenorul ei. A obținut încuviințarea lui Dej, iar la finala olimpică de la Roma din 1960, unde doar patru din cele 15 concurente au depășit înălțimea de 1,71 metri, sportiva româncă a sărit 1,73 metri la prima încercare și a atins performanța de 1,85 metri la a treia încercare, un nou record mondial care i-a adus medalia de aur, la o diferență de 14 centimetri față de cea de-a doua clasată. Patru ani mai târziu, la jocurile olimpice de la Tokyo, și-a reconfirmat titlul de campioană olimpică, terminând concursul cu performanța de 1,90 metri. Cîștigătoarea medaliei de argint nu reușise să depășească 1,80 metri. Distanța față de adversarele sale devenise considerabilă, acestea nereușind să treacă peste înălțimea de 1,78 metri. Timp de un deceniu, Iolanda Balaș nu a putut fi învinsă la proba de săritură în înălțime și acest lucru a fost pentru ea cea mai mare mulțumire, căci întotdeauna au interesat-o mai mult recordurile decât medaliile. În acest interval de timp, și-a depășit propriul record mondial de 14 ori, de la 1,75 metri la 1,91 metri.

Introducera unui nou stil în această probă de atletism a desemnat o altă campioană mondială la această probă abia în 1971, când austriaca Ilona Gusenbauer a sărit 1,92 metri. Recunoștința orașului natal și a Casei Regale Pe lîngă recordurile mondiale și medaliile olimpice, Iolanda Balaș a mai obținut două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm, în 1958, și Belgrad, în 1962, iar în 1954 a obținut o medalie de argint la Berna. Palmaresul ei este demn de invidiat: două medalii olimpice de aur, 19 titluri naționale și 77 recorduri naționale și mondiale, 15 medalii de aur la campionate europene, jocuri mondiale universitare și jocuri balcanice, prezența în Guiness Book pentru 142 de victorii consecutive.

Din cauza unor probleme de sănătate s-a retras din competiții în 1967, dar celebra săritoare în înălțime și-a continuat activitatea sportivă fiind arbitru de atletism, iar din 1988 până în 2005 – președintele Federației Române de Atletism. În anul 1998, maestra emerită a sportului, Iolanda Balaș, a devenit cetățean de onoare al Timișoarei, în anul 2000 a fost nominalizată pentru „Atleta secolului”, iar în 2010, la Palatul Elisabeta, a primit din partea M.S. Regele Mihai I al României decorația regală „Nihil sine Deo” pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi, pentru care Iolanda Balaș este și astăzi un idol.sursa: pressalert.ro