Povestea gimnastei din România care s-a călugărit la 25 de ani. Motivul pentru care a renunțat la sportul de performanță

„Pentru unul sunt mamă, pentru unul sunt soră, pentru unul sunt prietenă. Mă transform în ceea ce au nevoie, ca să le pot fi de folos. Noi ne îmbrățișăm foarte mult, plângem împreună, râdem împreună, stau permanent în mijlocul lor. Cred că Dumnezeu m-a pregătit pentru asta înainte de a crede eu că sunt pregătită să fac asta. Sunt un pion prin care Dumnezeu vrea să facă ceva pe pământ”

„Fiecare copil care a pășit pe poartă nu a venit întâmplător, iar misiunea mea este să fac ceva pentru el. Primii au ajuns aici acum 12 ani. Au fost cazați în căsuțele colorate, unde își gospodăresc lucrurile, își fac temele și își construiesc planurile de viitor. Nu cred că m-am culcat vreodată fără să mă gândesc la ei, la ce li s-a întâmplat, la cei plecați în familiile lor sau la copiii care au plecat de la noi. Binele trebuie să simți că îl faci. Misiunea omului este să facă bine, iar binele face parte din ființa noastră”