Politica· 4 min citire

Sorin Roșca Stănescu: La câte capete joacă Vladimir Putin?

Sorin Roșca Stănescu: La câte capete joacă Vladimir Putin?

Sorin Roșca Stănescu: La câte capete joacă Vladimir Putin?

Realitatea.NET
Scris de Realitatea.NET Publicat: 12 oct. 2015, 12:50

"Se știe. Este ușor să declanșezi un război. Este mult mai greu să instaurezi pacea. Din acest punct de vedere, au dreptate geopoliticienii care judecă, la rece, eficiența unor politici. Și îi declară cu adevărat învingători doar pe cuceritorii păcii. Nu pe declanșatorii războaielor. Și nici măcar pe cei care au învins o armată. Și au ocupat un stat. Pentru că asta nu înseamnă și câștigarea unui aliat. Și prin asta, a unei păci durabile. Din această perspectivă, cel de-al Treilea Război Mondial este, încă, destul de straniu. Și suficient de confuz pentru a-mi permite să declanșez o polemică, pe această temă, cu Adrian Severin", scrie Sorin Roșca Stănescu.

"Înarmat cu o carieră prestigioasă, cu o cultură pe măsură și cu o inteligență dedicată geostrategiilor, Adrian Severin, invocând diverse scrieri și declarații, ajunge, zilele trecute, la următoarea concluzie: există o alianță secretă, tacită și mai puțin tacită, între Moscova și Washington. Peste capul Europei. Peste capul celorlalte state. Utilizând instrumente, recunosc, mai modeste, dar fructificând, din plin, logica formală, eu am ajuns la o concluzie contrară. Dacă cumva există o înțelegere, aceasta este, mai degrabă, pe axa Moscova - Berlin.

Una peste alta, fie și numai din confruntarea celor două teorii, care au numeroși partizani de-o parte și de cealaltă, reiese că Vladimir Putin joacă la două capete. Cel puțin două capete. Și asupra unei realități, acum, aproape toată lumea este de acord: din jucător de mâna a doua, dintr-un stat pedepsit, îndiguit, izolat, prin câteva strălucite, dar și cinice mișcări politice, Rusia devine, nu numai jucător de prim rang, ci și arbitru. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că, din ceea ce diplomații numesc “partea problemei”, Moscova are vocația de a deveni “partea soluției”. A cărei soluții?

În acest moment, în conflictul generat de îndelungata criză din Orientul Apropiat, sunt angrenate, într-un fel sau altul, nu mai puțin de 40 de state. Între acestea există sau urmează să se încheie alianțe. Ceea ce nu înseamnă că pe parcursul acestui conflict, poate până la declanșarea lui la scară globală, nu trebuie eliminate și ipoteza desfacerii unora dintre alianțele existente.

Ce se întrevede până în acest moment? Într-o parte există NATO. O alianță dominată de Statele Unite. Dar care este divizată în ceea ce privește conflictul al cărui epicentru este Orientul Apropiat. Mai mult decât atât. Chiar și în Statele Unite, până una - alta, cea mai redutabilă forță militară a lumii, opiniile sunt contradictorii. Există, la vârful decidenților politici de la Washington, persoane care îl aplaudă pe Putin. Și există, de asemenea, persoane care îl acuză, în mod violent, de declanșarea unor agresiuni din ce în ce mai greu de controlat. Și care cer pedepsirea Rusiei.
Și mai există Uniunea Europeană. Care, dincolo de câteva armate naționale, mai mult sau mai puțin consistente, nu reprezintă, în sine, o forță militară de prim rang. Uniunea Europeană, în sine, nu poate juca, sub aspect militar, un rol relevant.

În jocul alianțelor, însă, în timp ce Europa este divizată, în timp ce există o falie din ce în ce mai pronunțată între statele europene și Statele Unite ale Americii și în timp ce, cum arătam succint, opiniile sunt contradictorii și la Washington, în cealaltă parte a spectrului politic și militar se conturează, totuși, câteva opțiuni.

Și aici intervine jocul strălucit, pervers și periculos al Rusiei. Intervenind brutal în Siria, după ce a făcut același lucru, cu succes, în Ucraina, Rusia reușește să-și identifice, pas cu pas, noi aliați. Dar și noi dușmani. În jocul alianțelor, Rusiei, strategii de la Kremlin au reușit să creeze o uriașă confuzie. Cochetând cu state din fosta Europa de Est, acum membre ale Uniunii Europene și NATO, Rusia a obținut două rezultate. Pe de o parte, a ostilizat câteva țări de la periferia Uniunii Europene, cum este România și Polonia, și, pe de altă parte, în mod tacit, și-a apropiat alte state. Cel mai elocvent caz fiind cel al Ungariei. În același timp, o serie de interese comune, oculte pentru publicul larg, apropie, din când în când, în chestiuni semnificative de politică externă, de geopolitică, Moscova de Berlin și, uneori, chiar de Paris. Putin creează astfel o punte, dacă nu cumva chiar o axă de interese între Federația Rusă și Germania".

Citește continuarea pe corectnews.com.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News

Mai multe știri din Politica