Raluca Prună a declarat, vineri, la Cluj, că ”problema liberărilor condiţionate” este o chestiune despre care toată lumea îi vorbeşte.
”Am întâlnit situaţii în care cineva are o pedeapsă de cinci ani şi când a ajuns la patru ani executaţi este propus pentru liberare condiţionată de către comisia care îl cunoaşte nemijlocit din penitenciar, unde avem un judecător de surpaveghere. Se duce în faţa judecătorului cu raport bun de la penitenciar pentru că poate a lucrat, nu are rapoarte de incidente şi s-a purtat bine şi instanţa spune «Nu, mai stai o lună», apoi îl mai amână încă două luni, încă trei luni. Avem astfel situaţii numeroase în care instanţele dau amânare după amânare fără să aibă un contact nemijlocit cu deţinutul şi se ajunge la situaţia ridicolă în care ultima amânare se dă dincolo de limita pedepsei. Statul cheltuie nişte bani, se pune în mişcare o adevărată maşinărie pentru a-l chema pe om la a şasea amânare la cinci ani şi două luni, când el e deja liber”, a spus Raluca Prună.
Ministrul a susţinut că una dintre soluţii ar fi acordarea unor responsabilităţi mai mari judecătorilor de surpaveghere din penitenciare, care să aibă un impact mai mare în luarea deciziei de eliberare condiţionată, iar instanţele judecătoreşti să preia doar cazurile complexe.
”Pot deja să anunţ că vom face, eventual împreună cu autorii codurilor, în aşa fel încât să introducem termene obligatorii pentru instanţe şi să responsabilizăm mai mult comisia din penitenciar care are o relaţie nemijlocită cu deţinutul şi el poate să aibă o responsabilitate mai mare, iar la instanţă să ajungă doar cazurile speciale. Asta putem face imediat”, a mai spus ministrul Prună.
