Gheorghe Piperea: „De la contractul secret cu Pfizer la blocarea fondurilor ROMATSA, românii plătesc pentru eșecul PSD-PNL-USR-UDMR”

Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR/ECR)
Europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea acuză Comisia Europeană și autoritățile române că au transformat România în țapul ispășitor al contractului controversat cu Pfizer, după ce compania a trecut la executarea silită prin blocarea fondurilor ROMATSA. Gheorghe Piperea susține că România nu ar fi trebuit să ajungă în această situație dacă autoritățile și-ar fi apărat corect interesele și ar fi pus sub semnul întrebării contractul negociat la nivelul Comisiei Europene.
„Arogându-și competențe pe care nu le are conform Tratatelor Uniunii Europene, Comisia Europeană și-a asumat negocierea centralizată a contractelor cu producătorii de vaccinuri.
Comisia Europeană a încălcat principiul subsidiarității, care guvernează competențele partajate ale Comisiei și ale statelor membre. Politica sanitară este în competența statelor membre, iar nu a Comisiei. Statele membre pot fi sprijinite în aceste politici sanitare, iar nu înlocuite de Comisie.
Așadar, contractele de achiziție centralizată de vaccinuri, negociate de UE, nu ar fi trebuit să existe.
În urma acestei „negocieri” centralizate, impuse ilegal de Comisia Europeană, statele membre au primit doar sarcina de a plăti și recepționa vaccinurile, pe care să le administreze populației și, eventual, să le stocheze. De asemenea, statele membre au primit sarcina de a nu da în judecată producătorii pentru daunele cauzate de vaccinuri (ceea ce e contrar legislației europene care, spre deosebire de legislația SUA, nu conferă imunitate juridică producătorilor de vaccinuri de urgență). Deci, România, ca și celelalte state membre, a primit doar obligații și răspunderi, iar nu și drepturi.
Procesul Pfizer versus România nu ar fi trebuit să existe. De vreme ce contractul a fost negociat de Comisia Europeană pentru statele membre, înseamnă că nu România ar fi trebuit acționată în judecată de Pfizer, ci Comisia Europeană. Dacă a fost vorba de mandat, atunci Comisia Europeană și-a depășit limitele mandatului, făcând ca acel contract care vizează România să fie inopozabil României.
Dacă un astfel de proces contra Comisiei Europene s-ar fi demarat de către Pfizer, s-ar fi putut observa că grupul foarte restrâns de persoane care au negociat (Ursula von der Leyen, personal, plus doi-trei directori anonimi din autoritatea europeană a medicamentelor) nu aveau nici competența, nici mandatul de a angaja statele membre la plăți către producătorii de vaccinuri de peste 78 de miliarde de euro.
Contractul de 35 de miliarde de euro cu Pfizer a fost „negociat” de Ursula von der Leyen cu Bourla, CEO-ul Pfizer, pe SMS. Conținutul acelor SMS-uri este și acum secret, în ciuda faptului că CJUE a obligat Comisia Europeană la desecretizare, iar Parlamentul European a votat o moțiune de cenzură contra Comisiei, în principal pe acest temei (cu o ciudată majoritate, moțiunea a fost respinsă).
Iată de ce Pfizer a preferat să acționeze în judecată două state membre, România și Polonia, iar pârâtele au omis să introducă în cauze Comisia Europeană, în calitate de mandatar care și-a depășit limitele mandatului.
Autoritățile române s-au temut să nu supere vârful birocrației de la Bruxelles (de unde iau condiționat niște bani pentru acoperirea dezastrului economic cauzat chiar de politicile sanitare pandemice ale Comisiei Europene) și, deci, au preferat să se lase învinse de Pfizer în Belgia.
Pe de altă parte, sunt foarte multe alte probleme de furt, deturnare de fonduri, corupție, conflicte de interese și manipulare a voinței populare care ar fi fost devoalate dacă România și-ar fi făcut corect apărarea. Prea mulți infractori au făcut bani și foloase (materiale și nepatrimoniale) din aceste achiziții pentru a se ataca problema la sursă și a indica vinovații.
În regimuri sovietice și mafiotice, așa cum devine cel bruxellez pe zi ce trece, vinovăția se dispersează și se diluează, singurul tras la răspundere fiind țapul ispășitor. În această speță, țapul ispășitor este populația României – o populație care a refuzat masiv vaccinarea…
Notă: Cererea reală de vaccinuri anti-COVID a fost încă de la început foarte scăzută în România. Nu au fost administrate decât cca 10 milioane de doze, în plină pandemie. Chiar autoritățile române au refuzat cele 29 de milioane de doze suplimentare (care fac obiectul procesului din Belgia), pe motiv că nu mai există cerere de astfel de vaccinuri. La ora actuală, cererea de astfel de vaccinuri tinde asimptotic către zero.
Procesul Pfizer versus România nu ar fi trebuit să fie pierdut de România.
În primul rând, avocații României (angajați printr-o procedură confidențială, uzuală doar în statele bananiere) au ratat șansa de a cere ca procesul să fie reorientat contra Comisiei Europene.
În al doilea rând, contractul României cu Pfizer nu era valid, din motive de precaritate a procedurii de negociere și semnare, precum și pentru că era secretizat, contrar normelor de ordine publică din România, ceea ce este, conform Codului civil român, motiv expres de nulitate.
În al treilea rând, clauza privind plata prețului din contractul pentru cele 29 de milioane de doze suplimentare nu putea fi executată, căci vaccinul nu era fabricat și ambalat corespunzător și nici nu era eficient (conform reclamei deșănțate care s-a făcut în pandemie).
Vaccinurile Pfizer nu numai că nu au fost eficiente. Vaccinurile Pfizer, bazate pe tehnologia ARNm (pentru care Pfizer nu deține un titlu de proprietate industrială cert, fiind în litigii de la origine cu adevărații proprietari ai patentului), nu sunt vaccinuri. Sunt tehnologie experimentală de manipulare genetică.
În fine, dacă acel contract a fost intermediat de Comisie, în numele României, atunci contractul era inopozabil României, căci Comisia și-a depășit mandatul.
Avocații care au reprezentat România au ratat aceste apărări clare și precise.
Executarea silită a hotărârii de primă instanță pronunțate de instanțele din Belgia nu ar fi trebuit să existe. În România, numai hotărârile definitive sunt titluri executorii care pot fi puse în executare silită. În plus, o executare silită nu se pornește decât in extremis, când nu există alte soluții de realizare a creanței. Oricum, executarea silită nu se pornește prin mecanisme care pun în pericol securitatea traficului aerian.
Concret, Pfizer pune publicul în pericol, lăsând fără bani controlorul de trafic aerian, ROMATSA, precum și bugetul de stat, care este oricum insuficient și nu poate achita pensii, alocații, indemnizații pentru persoane cu handicap etc.
Ostilitatea cu care Pfizer a acționat nu va face, în viitor, decât să atragă și mai mult oprobiul public asupra Pfizer, o companie care azi a detronat Monsanto-Bayer din postura de cea mai diabolică companie din lume. Asta înseamnă izolare și, pe viitorul apropiat, faliment.
Notă: Așa-zisele vaccinuri cu ARNm au avut efecte adverse grave, unele letale. Consecințele manipulării genetice produse pacienților care și le-au administrat nu se văd acum, dar vor fi vizibile când, de exemplu, va crește rata cancerelor și va scădea rata natalității (o rată dezastruoasă în România, de altfel).
La cunoștința mea, nu a existat nicio reacție la nivel european contra acestei atitudini ostile a Pfizer contra României. Fiind entitatea care a negociat contractul, Comisia Europeană ar fi putut chema Pfizer la renegocieri și, de asemenea, ar fi putut pretinde flexibilitate în proces și, ulterior, în executarea silită. Comisia Europeană a preferat gestul lui Pilat din Pont: s-a spălat pe mâini…
Guvernul român (acum demis) se preface că încearcă negocieri cu Pfizer, pentru a reduce suma de plată sau a obține eșalonări.
Sentința din Belgia (și anunțul blocării fondurilor ROMATSA, controlorul român de trafic aerian) a venit într-un moment foarte prost în România, în plină recesiune și deficit bugetar major.
De asemenea, partidele politice au fost critice, dar cele de la putere (PSD, PNL, USR, UDMR) dau vina unele pe altele, fără soluții, fără asumarea responsabilităților.
Există și un dosar penal cu prejudiciu de 1 miliard de euro pentru achiziția greșită a vaccinurilor. Dosarul este în nelucrare la DNA de peste 4 ani. Singurele lucruri care se știu sunt acuzele reciproce ale celor vinovați, plus încercarea de a pune întreaga vină pe Ursula von der Leyen.
Personal, am dat mereu soluții, inclusiv acum, după sentință – de exemplu, sumele de bani nu ar trebui achitate de vreme ce vaccinurile nu s-au livrat, iar după livrare, ar trebui ca vaccinurile să fie testate, pentru a vedea dacă au efectele scontate sau dacă nu cumva au defecte. Legea permite suspendarea plății până la remedierea defecțiunii.
În schimb, decidenții tac la auzul și văzul acestor soluții…”, a declarat europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea.
MATERIAL PUBLICITAR POLITIC PARTIDUL ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMANILOR (AUR). Notificare privind transparența la https://www.realitatea.net/notificare-transparenta-publicitate-politica-2026
Citește și
- 11:32Ilie Bolojan afirmă că PNL susține un guvern tehnocrat. Condițiile impuse de premierul demis
- 09:36Mihai Fifor, atac dur la Ilie Bolojan: „Ai dus România în recesiune. Pleacă! Lasă-ne!”
- 09:25Criza din energie. Cine scapă de măsurile de raționalizare impuse de Bolojan
- 09:07Senatorii și deputații rămân la muncă. Sesiunea extraordinară, prelungită până la votul pe legea salarizării
Mai multe articole despre
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























